Trend îngrijorător pe TikTok. Apar tot mai multe clipuri cu bărbați care amenință alte femei că le „bagă în valiză”. Semnalul de alarmă tras de o specialistă

Un trend îngrijorător a luat amploare pe TikTok după ce Valentina Tănăsie a fost ucisă de iubit, mai mulți bărbați amenințând în glumă alte femei că le „bagă în valiză”. 

Oana Băluță și Evelina Din abordează frecvent teme privind violența de gen, venind cu reacții în urma videoclipurilor apărute pe TikTok pe această temă.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Amenințări precum „ar merita băgată în valiză” folosesc uciderea unei femei ca instrument de intimidare a altor femei. Nonșalanța cu care sunt formulate contează cu atât mai mult cu cât valiza nu este o metaforă: este obiectul în care a fost găsit recent corpul unei femei ucise. Această lejeritate spune ceva despre cât de normalizată este violența împotriva femeilor. Amenințările apar într-un context în care unii bărbați au învățat că pot judeca, controla sau pedepsi femeile care îi contrazic, îi refuză ori ies din rolurile așteptate de la ele. Aceste idei sunt legate de norme patriarhale și de inegalitatea de gen. 

Alte articole

Ucigașul Valentinei ar fi premeditat totul. Ce postări distribuia bărbatul pe internet cu doar câteva zile înainte de a comite crima: „O să îți dau foc cu același zâmbet cu care te-am atras”

O influenceriţă de 24 de ani a murit după ce mâncat 60 de ouă în direct live pe TikTok

Comentariile par și o prelungire a manosferei în spațiul public al unei știri: reproduc un repertoriu de expresii misogine prin care ostilitatea față de femei devine o formă de apartenență între bărbați. Manosfera nu a inventat însă această violență și nu explică singură aceste reacții. Ea preia norme patriarhale mult mai vechi, le radicalizează și le oferă o circulație mai largă în mediul online. Nu presupun că fiecare comentator face parte dintr-o asemenea comunitate; dar tocmai faptul că limbajul ei poate fi repetat în afara acestor grupuri arată cât de ușor găsește teren favorabil”, a transmis Oana Băluță.

Citește și: Vecinul lui Vlad, principalul suspect în cazul valizei de pe Olt, susține că a văzut-o pe Valentina bătută înainte de tragedie

În același timp, creatoarea de conținut Evelina Din susține că acest trend ar trebui să alarmeze autoritățile și să le determine să aplice legea.

„Ce se întâmplă în acest caz este, în primul rând, o proiecție a propriilor frustrări legate de situațiile și contextele personale din viața lor. Și deși cred că în multe cazuri vorbim doar de o refulare, mulți indivizi care fac asta pot fi, la rândul lor, capabili, la un moment dat, de un act violent și în offline. Acest tip de conținut ar trebui să ne alerteze atât pe noi, cât și autoritățile.

Art. 369 din Codul Penal sancționează incitarea publică prin orice mijloace la violență, ură sau discriminare împotriva unei persoane sau a unei categorii pe baza unor criterii precum rasa, religia, genul, orientarea sexuală, dizabilitățile sau starea de sănătate cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Iar în cazul comentariilor de care discutăm în cazul Valentinei este instigare la ura și violență împotriva femeilor, precum și discriminare pe bază de gen. Legea o avem, dar problema, din punctul meu de vedere, este lipsa unei infrastructuri cu o entitate intermediară prin care oricine online poate raporta cu ușurință și direct aceste derapaje atunci când le întâlnește, pentru ca acestea să ajungă în atenția autorităților și a putea fi sancționate, nu pierdute într-un vid birocratic”, a spus Evelina Din.

Importanța de a separa femicidul de „crimă” sau „dramă pasională”

În presă, cazul a apărut ca o  „crimă” sau, în unele articole, ca o „dramă pasională”. Oana Băluță a subliniat impirtanța folosirii termenului „femicid”.

„Actul de a numi este deosebit de important, cuvintele ne ajută să recunoaștem un fenomen, ce are acesta specific în raport cu altele. Omorul descrie fapta penală, pe când femicidul ne obligă să vedem și contextul în care o femeie este ucisă: controlul, amenințările, violențele anterioare și idea ori credințele agresorului că poate decide asupra vieții ei. Femicidul ar trebui să ne ajute să înțelegem că o astfel de crimă este legată inclusiv de ură asupra femeilor, de dominație, de inegalitate de gen.

Expresia „dramă pasională” reprezintă un cadraj înșelător care duce în derizoriu o discuție serioasă despre dominația bărbaților asupra femeilor, legitimarea și normalizarea controlului, a abuzului. În același timp, transformă posesivitatea și abuzul în iubire și mută atenția de la responsabilitatea agresorului. Nu în ultimul rând, acest cadraj ne spune multe despre cultura profesională din anumite redacții, despre formarea jurnaliștilor pentru a scrie despre violența asupra femeilor, violența de gen.

Când tratăm fiecare caz ca pe o tragedie izolată ori ca pe o ”„dramă pasională”, nu mai întrebăm ce semnale au existat, cine le-a cunoscut și unde putea interveni statul. Din aprilie 2026, România are, prin Legea nr. 53/2026, o definiție juridică a femicidului și măsuri care privesc inclusiv violențele ce îl precedă. Miza este ca această recunoaștere să schimbe intervenția instituțiilor înainte de ucidere”, a explicat cercetătoarea în studii de gen.

Totodată, creatoarea de conținut Evelina Din, cunoscută drept Evetastick, a relatat pericolele etichetării femicidului drept crimă pasională.

„Utilizarea sintagmei „crimă din pasiune” cred că este unul dintre cele mai dăunătoare aspecte păstrate în jurnalismul contemporan, în special în contextul actual al societății românești, câtă vreme înregistrăm printre cele mai mari cote de violență de gen la nivelul UE.

Expresia minimizează gravitatea crimei săvârșite pentru că îi oferă implicit cauze atenuante. La nivel verbal și implicit și subconștient în mintea cititorului, scoate crima din sfera omorului premeditat, cu intenție, și o mută aproape de un accident – ceva ce s-a întâmplat în flacăra momentului, din cauza emoțiilor puternice, pentru că agresorul iubea prea mult victima. Pentru că vorbim de o situație conflictuală în cuplu este un lucru cu care orice individ empatizează, cu toții ne-am enervat la un moment dat pe partenerul nostru, deci există pericolul ca audiența să găsească o justificare agresorului pentru faptele sale. Acest lucru nu ar trebui sub nicio formă să se întâmple atunci când vorbim despre o crimă”, a precizat Evelina Din.

Cum a reușit iubitul Valentinei să-și impună controlul în doar 3 luni

Cât despre cazul de omor al Valentinei, familia victimei a vorbit despre agresiuni anterioare, leziuni pe care tânăra i le arătase mamei într-un apel video, dar și despre intenția Valentinei de a rupe relația. Oana Băluță a explicat că acest tipar este relevant, repetarea unor acte reducând treptat libertatea persoanei și crescând dependența de abuzator.

„Durata scurtă a relației nu exclude controlul coercitiv. Controlul poate începe repede, prin verificarea telefonului, solicitarea permanentă a locației, gelozie prezentată ca „grijă”, presiuni de a renunța la prieteni, umilire, amenințări sau agresiuni urmate de scuze. Important este tiparul: mai multe acte care reduc treptat libertatea persoanei și cresc dependența de abuzator.

Dacă familia a văzut leziuni și cunoștea intenția de despărțire, anchetatorii trebuie să verifice aceste informații și să le analizeze împreună. În acest context, mi se pare cu atât mai importantă formarea profesioniștilor care intervin, de la polițiști la procurori și judecători.

Ei trebuie să înțeleagă violența de gen, cauzele ei structurale, comportamentului victimei într-o relație abuzivă și semnalele care pot preceda un femicid. În cercetările mele am arătat cât de important este ca acești profesioniști să poată recunoaște stereotipurile despre victime și dinamica violenței de gen. Fără această pregătire, fiecare episod riscă să fie tratat ca un incident separat, iar tiparul de control și riscul de escaladare pot rămâne invizibile”, a explicat Oana Băluță.

Lucrurile de care trebuie să țină cont femeile care vor să părăsească o relație abuzivă

În ceea ce privește despărțirea de agresor, cercetătoarea Oana Băluță susține că siguranța nu trebuie transformată într-o responsabilitate exclusivă a femeii și face referire la raportul alternativ coordonat de Asociația ANAIS privind implementarea Convenției de la Istanbul în România.

„Despărțirea poate fi momentul în care un agresor care pretinde că are drept de control simte că îl pierde. De aceea, intenția de a pleca, amenințările, urmărirea, violențele anterioare, inclusiv accesul la arme trebuie evaluate împreună. Pericolul nu înseamnă că femeia ar trebui să rămână în relație; înseamnă că plecarea are nevoie de un plan de siguranță și de instituții care acționează rapid.

Pentru o femeie care se pregătește să iasă dintr-o relație abuzivă, primul pas poate fi să discute în siguranță cu un serviciu specializat, organizație nonguvernamentală care oferă servicii sau cu o persoană de încredere, să stabilească unde poate merge și cum poate cere ajutor, să păstreze dovezile amenințărilor, dacă există pericol imediat să anunțe Poliția, linia gratuită 0800 500 333, disponibilă permanent, poate oferi îndrumare. Ce vreau să subliniez este că nu este corect să transformăm siguranța într-o responsabilitate exclusivă a femeii, cerându-i să prevadă singură ce va face agresorul.

În raportul alternativ coordonat de Asociația ANAIS care radiografiază implementarea Convenției de la Istanbul în România, la care am contribuit și eu, atragem atenția tocmai asupra vulnerabilităților din prevenție și protecție. Experiența organizației în lucrul direct cu supraviețuitoarele arată cât de mult contează ca evaluarea riscului să fie făcută riguros și repetată când situația se schimbă, inclusiv în momentul despărțirii. Poliția, procurorii, instanțele și serviciile sociale trebuie să pună cap la cap informațiile despre agresor, să lucreze împreună cu serviciile specializate, să asigure accesul la adăpost și să urmărească respectarea ordinelor de protecție. Aceste lucruri cer și formarea profesioniștilor pentru a recunoaște controlul coercitiv și riscul de femicid. O plângere sau un ordin de protecție nu pot ține locul unei protecții efective”, a mai relatat Oana Băluță.

Citește și: Fosta iubită a lui Vlad Bălțățeanu rupe tăcerea după moartea Valentinei: „Eu am reușit să plec la timp. Valentina nu a mai apucat”. Deși tânăra a depus plângere, dosarul a rămas în sertarul procurorilor timp de patru ani, iar hairstilistul a zburdat liber