Când trebuie să-ți lași vecinul în curtea ta. Situația poate apărea mai ales în cazul caselor construite foarte aproape de limita dintre două proprietăți. Pentru repararea unui perete exterior, a acoperișului sau pentru alte intervenții, muncitorii pot avea nevoie să intre pentru o perioadă în curtea vecină ori să amplaseze acolo echipamente necesare lucrării.
Regula este prevăzută de articolul 622 din Codul civil, care se referă la accesul pe terenul vecin pentru efectuarea unor lucrări. Potrivit acestei prevederi, proprietarul trebuie să permită folosirea terenului său atunci când acest lucru este necesar pentru realizarea unor lucrări la proprietatea învecinată. Obligația nu este însă una absolută. Legea ia în calcul situațiile în care lucrarea nu poate fi efectuată pe altă cale sau ar presupune costuri ori riscuri considerabile. Mai exact, accesul poate fi justificat atunci când realizarea lucrării pe un alt traseu ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.
Citeşte şi: Pensia din două țări: cum se iau în calcul anii lucrați în România și în străinătate. Ce acte sunt necesare
Prin urmare, vecinul nu dobândește un drept nelimitat de a intra în curtea ta ori de câte ori face o renovare. Trebuie să existe o necesitate reală legată de lucrările efectuate la proprietatea sa, scrie bizbrasov.ro.
Un exemplu este cel al unui perete exterior construit foarte aproape de limita dintre cele două proprietăți. Dacă acesta trebuie reparat, iar intervenția nu poate fi făcută în condiții rezonabile decât din curtea vecină, proprietarul terenului poate fi obligat să permită accesul temporar. Aceeași regulă poate fi aplicată și în cazul altor lucrări necesare asupra imobilului, însă fiecare situație trebuie analizată separat.
Accesul nu înseamnă, de exemplu, că vecinul poate transforma curtea de alături într-un spațiu permanent pentru depozitarea materialelor sau că muncitorii pot circula fără nicio limită pe proprietatea respectivă. Folosirea terenului trebuie să fie strict legată de lucrările pentru care accesul este necesar și să se limiteze la ceea ce este justificat de intervenție.
Faptul că legea poate impune permiterea accesului nu înseamnă că proprietarul terenului trebuie să suporte gratuit eventualele prejudicii. Articolul 622 din Codul civil prevede că folosirea terenului pentru efectuarea lucrărilor necesare proprietății învecinate se face cu acordarea unei despăgubiri, atunci când este cazul. De exemplu, în timpul intervențiilor pot fi afectate amenajări din curte, plante, alei sau alte bunuri aflate pe teren.
Pentru a evita disputele, este recomandat ca proprietarii să stabilească înainte de începerea lucrărilor condițiile concrete ale accesului: zona care poate fi folosită, perioada în care muncitorii pot intra și modul în care terenul trebuie lăsat după finalizarea intervenției.
Prevederea din Codul civil nu se limitează la reparațiile unei clădiri. Textul legii se referă, în general, la efectuarea unor *„lucrări necesare”* pentru proprietatea învecinată. Aceeași dispoziție stabilește și situații precum accesul pe teren pentru tăierea crengilor sau pentru culegerea fructelor.
Prin urmare, legislația pornește de la ideea că exercitarea dreptului de proprietate trebuie, în anumite situații strict justificate, să țină cont și de necesitățile proprietății învecinate. Este însă importantă diferența dintre un acces justificat și un acces după bunul plac. Vecinul trebuie să aibă un motiv concret, iar folosirea terenului trebuie să fie legată de necesitatea prevăzută de lege.
Citeşte şi: Sistemul ascuns care încălzește iarna și răcește vara. Cum poate reduce factura la energie cu până la 30%
Ideal este ca vecinii să stabilească de comun acord când și în ce condiții se poate face accesul. Problemele apar atunci când proprietarul refuză, iar vecinul susține că nu își poate realiza lucrările fără să intre pe terenul respectiv. Articolul 622 nu înseamnă că vecinul poate intra pur și simplu în curtea altuia împotriva voinței proprietarului.
Dacă există un conflict privind existența sau întinderea dreptului de acces, situația poate fi soluționată prin mijloacele legale disponibile, inclusiv de către instanță. Într-un asemenea caz vor conta natura lucrărilor, caracterul lor necesar și posibilitatea reală de a le efectua pe altă cale. Tocmai de aceea, regula nu trebuie interpretată ca un drept general de acces pe terenul vecinului.