Într-o regiune în care mulţi cultivă migdali sau rodii, familia Reynard a ales fisticul în 2024. Cu ajutorul asociaţiei comerciale France Pistache, soţii Reynard au aflat despre o cultură care exista aici acum 200 de ani, dar care între timp a dispărut complet, potrivit Agerpres.
Cuplul speră să planteze noi arbori de fistic în 2027, graţie subvenţiilor acordate de Guvernul francez pentru a sprijini diversificarea şi chiar reconversia fermierilor afectaţi de schimbările climatice.
În timpul caniculei din vara anului 2026, podgoria, pe care familia Reynard a reamenajat-o investind în soiuri de struguri albi cu un conţinut de alcool mai mic „adaptaţi la piaţă”, a rezistat bine, iar recolta nu a fost prea grav afectată de căldură.
Dar „frunzele sunt într-o stare proastă”, se plânge Matthias Reynard, care împreună cu soţia sa Amandine are o podgorie la poalele Mont Ventoux. „Ca şi cum viţa de vie ar fi dat totul pentru a-şi proteja strugurii, dar s-a epuizat, ceea ce mă îngrijorează pentru sezonul următor”.
În schimb, arborii de fistic „au avut un puseu de creştere imediat după valul de căldură intens de la sfârşitul lunii august, fără a fi irigaţi”, notează Amandine. Acest arbore creşte în sălbăticie în locaţii foarte aride, chiar deşertice.
În Castelnau-Valence, tot în sudul Franţei, viticultorii Jonathan Altier şi Nicolas Dussaud au optat şi ei pentru o cultură care necesită mai puţină apă decât viţa-de-vie: lintea. „A trebuit să găsim alternative (-la vin- nr.) pentru a continua să ne câştigăm existenţa din produsele noastre, în pofida provocărilor climatice, în special a lipsei de apă”, explică Jonathan.
Lintea, o leguminoasă bogată în proteine, a devenit alegerea evidentă pentru părinţii care „s-au săturat să-şi vadă copiii mâncând linte asiatică la cantina şcolii”, adaugă Nicolas, care cultivă şi năut.
Lintea este cultură „mult mai uşoară” decât strugurii, „pentru că avem foarte puţine inputuri şi, prin urmare, foarte puţine de făcut”, subliniază Nicolas Dussaud. Un alt avantaj este că lintea captează azotul şi îl reţine în sol, ceea ce este benefic pentru lavandă, care este foarte comună în această regiune.
În contextul perturbărilor provocate de schimbările climatice şi de noile preferinţe ale consumatorilor, mai multe programe de dezrădăcinare a viţei-de-vie au fost finanţate în Franţa. Însă pentru viticultorii intervievaţi de AFP, subvenţia de 4.000 de euro pentru fiecare hectar de viţă de vie dezrădăcinat nu a fost suficientă pentru diversificare, iar fermierii au fost nevoiţi să investească personal în aceste noi culturi.
În Vaucluse, arborii de fistic ai familiei Reynard nu sunt încă profitabili: 40 de fructe în primul an, un kilogram în această vară. În „patru sau cinci ani”, Amandine se aşteaptă la o producţie suficientă pentru a fi viabilă din punct de vedere comercial. „Copiii şi nepoţii mei vor beneficia de acest lucru”, speră viticultoarea.