ANALIZĂ. Câți mineri mai are România? Am închis minele, am pierdut specialiștii, iar acum vrem să redeschidem exploatările

Un semnal de alarmă recent vine din partea minerilor de pe Valea Jiului. Aproape 70 de mineri de la exploatarea Vulcan au rămas în subteran timp de aproape două zile, nemulțumiți de diferențele salariale apărute după transferul unor angajați de la mina Lupeni. Aceștia au constatat că încasează cu aproximativ 300 de lei mai puțin, deși desfășoară aceeași muncă.

O companie românească vrea să investească 100 de milioane de euro pentru exploatarea zăcămintelor de magneziu. Vor fi create sute de locuri de muncă

Protestul s-a încheiat în noaptea de 21 spre 22 octombrie 2026, după mai multe discuții purtate cu reprezentanții Ministerului Energiei și ai Complexului Energetic Valea Jiului. Minerii au ieșit la suprafață în urma promisiunilor privind identificarea unei soluții legislative pentru eliminarea inechităților salariale, inclusiv prin exceptarea de la restricțiile impuse de așa-numita „ordonanță-trenuleț”.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Minerii au discutat cu secretarul de stat în Ministerul Energiei, Marius Poşa, şi cu preşedintele Consiliului de Administraţie al Complexului Energetic Valea Jiului (CEVJ), Dan Marinescu, care au promis că vor căuta soluţii pentru rezolvarea inechităţilor în ceea ce priveşte veniturile angajaţilor.

Alte articole

Minerii de la Vulcan au încetat protestul din subteran, după negocieri cu autoritățile. ”Va trebui inițiat un act normativ”

Proteste în Valea Jiului. Minerii s-au blocat în subteran la Mina Vulcan din cauza nemulțumirilor salariale

„Va trebui iniţiat un act normativ pentru exceptarea salariilor minerilor de la prevederile ordonanţei-trenuleţ. În acest fel se va crea cadrul legal pentru rezolvarea problemelor legate de salarii. În urma discuţiilor, minerii au acceptat să renunţe la protest. Activitatea a fost reluată”, a declarat, joi, preşedintele Sindicatului Muntele, Alin Sîn.

Problema nu a fost însă rezolvată pe loc. Și România continuă să piardă tot mai mulți oameni într-un domeniu a cărui experiență se formează în ani, nu cu un curs de 48 de ore la o agenție de ocupare a forței de muncă.

De la epoca de aur a mineritului la dispariția unei meserii. Câți mineri mai are România

În anii ’70 și ’80, mineritul era una dintre industriile strategice ale țării noastre. Valea Jiului, Motru, Rovinari, Baia Mare și alte centre miniere asigurau materii prime și resurse energetice pentru economia națională. Zeci de mii de oameni lucrau în exploatări, iar în jurul acestora funcționau școli profesionale, institute de cercetare și comunități dependente de activitatea minieră. După 1990, restructurările, disponibilizările și închiderile succesive au redus dramatic sectorul. Odată cu minele, România a pierdut nu doar locuri de muncă, ci și generații de specialiști.

Și datele din Valea Jiului confirmă amploarea declinului, chiar dacă nimeni nu recunoaște numărul oficial al minerilor din țară.

În 1989, aproximativ 50.000 de persoane lucrau în sectorul minier din regiune, inclusiv personal auxiliar, potrivit estimărilor citate de organizația Bankwatch. În ianuarie 2025, Complexul Energetic Valea Jiului mai avea aproape 2.000 de angajați, inclusiv personalul Termocentralei Paroșeni.

Compania raporta atunci 44 de posturi vacante și pregătea 83 de disponibilizări. În plus, conducerea avertizase anterior că pensionarea a peste 300 de salariați eligibili, mulți cu experiență și calificări specifice, ar putea afecta activitatea și siguranța în subteran.

Închidem minele de cărbune, dar pregătim redeschiderea celor de grafit

România ne prezintă și un paradox industrial. Pe de o parte, continuă procesul de închidere a exploatărilor de huilă din Valea Jiului. De partea cealaltă, pregătește reluarea extracției unor resurse minerale considerate esențiale pentru economia viitorului.

OUG nr. 108/2022 cu privire la decarbonizarea sectorului energetic, aprobată prin Legea nr. 334/2022, a stabilit cadrul renunțării treptate la capacitățile energetice bazate pe lignit și huilă. În documentele legislative aplicabile procesului de închidere, termenele prevăzute sunt 31 decembrie 2026 pentru lucrările de la Lonea și Lupeni și 31 decembrie 2032 pentru Livezeni și Vulcan.

În același timp, Guvernul a decis, în august 2026, scoaterea minei Cătălinu și a carierei Ungurelașu, din zona Baia de Fier, județul Gorj, de pe lista exploatărilor destinate închiderii definitive.

Decizia deschide calea reluării extracției de grafit, materie primă utilizată inclusiv în producția bateriilor pentru vehicule electrice și în sistemele de stocare a energiei. Proiectul strategic este dezvoltat de SALROM, iar autoritățile au avansat anul 2028 ca posibil termen pentru începerea exploatării, într-un scenariu accelerat. Mina nu produce însă deja grafit în urma simplei decizii administrative.

Problema este și cine va lucra la aceste exploatări. Redeschiderea unei mine se face după studii geologice, proiectare, evaluarea riscurilor, tehnologii de extracție și personal calificat. Fără specialiști în domeniu,  se va ajunge la costuri suplimentare și riscuri pentru securitatea muncii. Experiența pierdută prin închiderea exploatărilor nu poate fi recuperată doar prin cumpărarea unor utilaje noi.

Între timp, Europa redescoperă mineritul. Ținta clasică: mai puțină dependență de importuri

Iar această problemă trece cu mult de granițele țării. UE vrea să reducă dependența de importurile de materii prime strategice, necesare industriei auto, tehnologiilor verzi și sectorului energetic.

Prin Regulamentul (UE) 2024/1252, cunoscut drept „Critical Raw Materials Act”, Bruxelles-ul a stabilit obiective pentru anul 2030: cel puțin 10% din consumul anual european de materii prime strategice să poată fi acoperit prin extracție în Uniune, 40% prin prelucrare și 25% prin reciclare. În plus, dependența de o singură țară terță ar trebui să nu depășească 65% pentru fiecare materie primă strategică, într-o etapă relevantă de prelucrare.

Vezi și: Europa, în pragul unei revolte generale a tinerilor. Generația care refuză să moară în războaiele altora. 20 noiembrie, ziua în care continentul ar putea fi zguduit de proteste

Decarbonizarea închide minele, dar tranziția verde are nevoie de exploatări

Și aici apare iar o contradicție a tranziției energetice. Europa are în plan să reducă utilizarea cărbunelui pentru reducerea energiei, însă are nevoie de minerale precum grafitul, litiul și cuprul pentru baterii, rețele electrice și tehnologii cu emisii reduse.

În România, legislația decarbonizării urmărește eliminarea treptată a capacităților energetice pe bază de cărbune, în timp ce proiectul de la Baia de Fier urmărește dezvoltarea unei noi activități extractive.

Iar cele două direcții nu sunt compatibile din punct de vedere climatic. Cărbunele este un combustibil fosil, în timp ce grafitul are utilizări industriale diferite. Și continuitatea competențelor este o mare problemă, căci statul trebuie să gestioneze închiderea unor exploatări și, chiar în paralel, să pregătească oameni pentru altele, dar cu tehnologii și cerințe diferite.

Și procesul de la Vulcan trebuie să ne dea de gândit că disputa nu are la bază doar acea diferență de 300 de lei. Este tabloul clar al unei industrii în care românii rămași lucrează în condiții dificile, în timp ce viitorul locurilor de muncă este incert.

Am închis minele, am redus școlile de meserii și am lăsat experiența profesională să dispară odată cu pensionarea specialiștilor. Acum vrem să relansăm mineritul, dar riscăm să descoperim că resursa cea mai greu de recuperat nu este cea din subsol, ci omul care știe să o exploateze.

Vezi și: România își plătește profesorii de aproape patru ori mai prost decât alte țări din Europa. Cât valorează, de fapt, viitorul unei țări?