A murit Carlos Saura. Academia Spaniolă de Arte şi Ştiinţe Cinematografice a declarat că Saura a decedat acasă, înconjurat de cei dragi. El urma să primească, sâmbătă, Premiul Goya. Actorul şi regizorul Antonio Banderas, una dintre cele mai cunoscute figuri spaniole, a scris pe Twitter că „o parte extrem de importantă a cinematografiei spaniole a murit odată cu Carlos Saura, care lasă în urmă o operă esenţială pentru o reflecţie profundă asupra comportamentelor fiinţei umane„.

Citește și: Globurile de Aur 2023. „The Fabelmans” și „The Banshees of Inisherin”, cele mai bune filme; Steven Spielberg, cel mai bun regizor. Lista completă a câștigătorilor

Alte Articole

Ce poveste de dragoste a trăit Carmen Harra! Ce a făcut după ...

Anamaria Prodan s-a fotografiat cu zeci de „cărămizi” ...

Ce l-a omorât, de fapt, pe Costel Corduneanu: „Ajunsese să ...

A murit Carlos Saura

Deşi criticii l-au asemănat cu suedezul Ingmar Bergman pentru preocuparea similară cu visele, simbolismul şi moartea, Saura a abordat teme intrinsec spaniole, evocând adesea Războiul Civil din 1936-1939 şi guvernarea ulterioară a lui Franco, care s-a încheiat în 1975.

Filmele sale s-au bucurat de o mare popularitate în ţară, dar producţia sa din 1983, „Carmen” – o dramă care implică o trupă de dans şi care se bazează în mare măsură pe opera lui Georges Bizet – i-a adus succesul comercial la nivel mondial.

„Carmen” a câştigat premii la festivaluri de film, inclusiv la Cannes, şi a continuat colaborarea lui Saura cu coregraful Antonio Gades, care începuse în 1980 cu o versiune de dans a piesei „Nunta sângeroasă” a lui Federico Garcia Lorca.

Saura, ale cărui filme aveau ca temă comună dragostea distructivă şi obsesivă, s-a căsătorit de trei ori şi a trăit cu Geraldine Chaplin timp de 13 ani. Chaplin a lucrat cu el la mai multe scenarii şi a jucat în jumătate din filmele sale până când s-au separat în 1979.

Admirat de cineastul american Stanley Kubrick, Saura şi-a trasat criticile la adresa culturii burgheze şi utilizarea fanteziei şi a flashback-urilor de la suprarealistul Luis Bunuel, un coleg originar din regiunea Aragon şi un prieten personal apropiat.

Spectaculos şi introspectiv, Saura a cultivat o imagine ermetică şi a fost preocupat mai mult de exprimarea de sine decât de profit. Un critic a spus odată că semăna mai mult cu un student la seminar decât cu un membru al lumii filmului şmecher.

„Pentru mine, cinematograful este un fel de drog, o obsesie. Ceea ce îmi place este că este o plăcere solitară„, a spus Saura odată.

Născut în oraşul Huesca din nord-estul ţării, în 1932, Saura a crescut în Murcia, în sudul arid. Fratele său, Antonio, a devenit unul dintre cei mai importanţi pictori moderni din Spania.

Saura a renunţat la studiile de inginerie industrială în 1949 pentru a deveni fotograf, iar mai târziu a studiat jurnalismul şi cinematografia. A predat cinematografie şi a lucrat la mai multe scurtmetraje înainte de a realiza primul său lungmetraj, „The Delinquents”, în 1960.

Influenţat de neorealiştii italieni, nu şi-a pierdut niciodată această preocupare timpurie faţă de problemele sociale şi a condamnat cenzura din timpul lui Franco, dar nu s-a considerat niciodată un artist politic. Saura a avut şapte copii, inclusiv un fiu cu Chaplin şi o fiică cu cea de-a treia soţie, actriţa spaniolă Eulalia Ramon.