A primit job-ul de antrenor mult visat, iar la scurt timp i s-a spus că mai avea de trăit 6-12 luni. Experiența cruntă a unui tânăr de doar 27 de ani

Julian a aflat că are cancer și i s-a spus că mai avea de trăit între șase luni și un an, iar toată lumea lui părea că se prăbușește.

S-a gândit dacă ar fi mai bine să-și facă o listă cu lucrurile pe care și le dorește să le bifeze sau dacă ar trebui să rămână concentrat pe organizarea funeraliilor.

Nu s-a gândit niciun moment la bani, dar în cele din urmă a fost nevoit să facă aces lucru. La câteva zile după ce a fost diagnosticat cu o tumoră la creier, Julian, acum în vârstă de 32 de ani, a trebuit să renunțe la job-ul pe care îl primise.

Lipsa locului de muncă a dus la probleme grave de natură financiară, iar Julian a ajuns chiar în punctul în care aproape și-a pierdut locuința. Așa că trecerea de la gânditul la viața pe care ar fi vrut să o trăiască în ultimele momente la cum să facă rost de bani pentru a putea supraviețui și a-și păstra casa a venit foarte brusc.

Alte articole

Pacienții cu cancer pot comunica mai ușor cu medicii lor, datorită unei noi platforme digitale lansate în România. Informații, sprijin și empatie într-un singur loc

Patriciu Achimaș-Cadariu: „Centrul Național de Competență în Domeniul Cancerului este un model prin care finanțarea europeană sprijină cercetarea și pacienții din România”

Potrivit unui studiu realizat de Macmillan Cancer Support, mai mult de o treime din oamenii care suferă de cancer (39%) sunt afectați sever financiar din cauza bolii, iar din aceia, 1 din 3 (31%) sunt nevoiți să facă un împrumut la bancă.

„În mintea mea era că trebuie să mă bucur de viața pe care o mai aveam de trăit, dar în realitate nu am putut fiindcă a trebuit să plătesc chiria. Dacă nu făceam asta, ajungeam pe stradă. Iar dacă ajungeam pe stradă, erau șanse mai mari să mor mai repede”, a spus Julian, din Londra, pentru Mirror.

„Nu doresc nimănui care suferă de această boală să fie îngrijorat de partea financiară”, a adăugat tânărul.

Julian a primit job-ul de antrenor mult visat, iar la scurt timp i s-a spus că mai avea de trăit 6-12 luni

În 2015, tânărul a început să simtă că îl înțepa în piciorul stâng, dar nu s-a gândit cu adevărat la nimic. După câteva luni, senzația a început să se răspândească și spre alte părți ale corpului, iar în cele din urmă a decis să rezerve o întâlnire cu medicii.

Medicul său de familie a crezut că ar putea fi un accident vascular cerebral și l-a trimis să-și facă o tomografie computerizată (CT), care a arătat că, de fapt, avea o tumoră pe creier.

Câteva zile mai tarziu a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru a vedea care e tumora, iar vestea a fost una cutremurătoare. „Mi-au spus cât mai am de trăit. De la șase până la 12 luni. În doar o săptămână totul s-a dat peste cap”.

„A fost îngrozitor. Toată viața am fost în formă și sănătos. Am jucat fotbal toată viața, nu am fumat niciodată. Beam rar. Când mi-au spus prima dată nu am crezut. Nu e ceva pe care să-l accepți prea ușor. M-am așezat pe un pat la spital și am stat aproximativ jumătate de oră în care mă gândeam ce să fac. Fac o listă cu lucruri pe care mi le doresc sau îmi planific înmormântarea”, a povestit Julian.

Unul dintre lucrurile la care s-a gândit a fost că nu putea să lase oamenii dragi în urmă. Și se gândea și la acele 6-12 luni pe care le mai avea.

„Nu te mai gândești la viitor, începi să te gândești doar la acel moment”, a adăugat tânărul.

Julian a început imediat ședințele de chimioterapie și radioterapie și a renunțat la job. Tânărul locuia împreună cu fratele său, iar acest lucru însemna că faptul că rămăsese fără job putea să-i ducă în stradă.

Din fericire, a primit ajutor din partea unei organizații pentru persoanele diagosticate cu cancer. „Era o situație din care nu aveai cum să scapi. Nimeni nu ar trebui să ajungă în stradă, în timp ce se luptă cu efectele chimioterapiei și trece prin toate acele stări de anxietate, frustrare și furie”.

Tânărul se poate declara un învingător, căci a reușit să treacă cu bine de cele 12 luni pe care i le mai dăduseră medicii, a continuat chimioterapia și, în cele din urmă, a reușit să își ia și un job part time.

„La acel moment întoarcerea la muncă nu părea posibilă. Concentrarea era pe ședințele de chimio și pe analizarea situației. Acum sunt bine, nu mă pot plânge”, a mai spus Julian.