Abia acum s-a aflat. Mădălina Manole a lăsat un bilet de adio. Care au fost ultimele rânduri scrise de cântăreaţă

Pe 14 iulie 2010, Mădălina Manole s-a stins din viață într-un mod violent și inexplicabil, scrie stirilekanald.ro. Sfârșitul ei a fost un adevărat șoc pentru toată lumea, dar mai ales pentru familie și prieteni.

Artista a ales să își pună capăt zilelor chiar în ziua în care a împlinit 43 de ani. Aceasta a fost găsită în baia casei sale din Otopeni, chiar de soțul ei. Potrivit I.N.M.L, Mădălina s-a sinucis înghițind Carbofuran (cunoscut sub numele de Furadan).

Citeşte şi Răsturnare de situaţie în cazul morţii Mădălinei Manole. Paharul din care a băut Furadanul are doar o singură amprentă VIDEO

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Fata cu părul de foc” nu a avut parte de o slujbă obișnuită de înmormântare, ținând cont de faptul că s-a sinucis, însă a avut parte de slujba specială care se face în astfel de condiții.

Alte articole

Ancheta decesului Mădălinei Manole ar putea fi redeschisă la 16 ani de la tragedie. Profiler FBI: „Am găsit noi dovezi solide”

Imagine rară cu fiul regretatei Mădălina Manole. Cum arată Petru Mircea Jr. la 17 ani: „El este nepotul meu, un copil frumos”

Înainte de a face acest gest extrem, Mădălina Manole a lăsat un bilet de adio prin care le explică celor dragi motivele care au împins-o să facă acest gest:

„Mi-a dăruit Dumnezeu – cel mai frumos şi curat suflet din lume, Puiu al meu, – cel mai mare şi minunat dar, copilaşul nostru, – cei mai buni si sacrificaţi părinţi din lume, – frate drag, nepoţi dragi, rude, prieteni, atâta lume cu suflet curat în jurul meu! Nu le merit, nu ştiu ce să fac cu ele, cum să am grijă de ele, cum să le fiu de folos! Sunt o neputincioasă, o nevrednică, o complexată, am un milion de defecte şi astea mă fac să gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa mea! Nimeni altcineva nu e vinovat de starea mea, doar eu, voi toţi mă iubiţi şi mi-aţi arătat lucrul acesta mereu, tot timpul! Si totuşi eu gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa! Aşa gândesc eu, aşa trebuie! Cum să închei rândurile astea? Cum? Sunt de neiertat, mă gândesc la voi toţi, dar şi la ce să fac să nu mai fiu! Pui mic să rămână o perioadă la Botoşani, cu mama şi tata! Poate mă va ierta, mai târziu! Când va fi mare. Puicu meu – ai grijă de tot, atât cât poţi şi ai mei scumpi să mă ierte, atât pot să gândesc, am ajuns aici numai din vina mea! şi să-l iubească mult pe Puiu, rămâne sufletul meu pentru tot ce a făcut pentru mine, pentru sufletul lui! Nu mă judecaţi, nu vă judecaţi dragii mei părinţi şi frate, mergeţi înainte de dragul copilului nostru şi de dragul lui Mihăiţă, vă implor! Vinde tot ce se poate vinde, casa, orice, teren, dar vreau să rămână bani pentru pui mic (şcoli), şi… pentru Mihăiţă, Marian, Mihaela”.