Academia Română: Ideea de a cere Muzeului Antipa să cedeze teren pentru construirea Muzeului Holocaustului, inadecvată şi păguboasă

Academia Română consideră că edificarea Muzeului Naţional de Istorie a Evreilor şi Holocaustului este un act cultural şi istoric pe deplin justificat şi reprezintă o datorie morală faţă de tragedia trăită de milioane de oameni în contextul celei mai mari conflagraţii a secolului XX şi un gest necesar de conservare a memoriei holocaustului. Academia Română susţine înfiinţarea acestui muzeu, care merită cu îndreptăţire un spaţiu adecvat şi o amplasare conformă cu menirea sa.

În acelaşi timp, „apreciem că soluţia propusă de a solicita, oficial, Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ să cedeze o suprafaţă de 5300 mp din proprietatea pe care o deţine în Şoseaua Kiseleff nr. 1, cu scopul construirii Muzeului Naţional de Istorie a Evreilor şi Holocaustului, este complet inadecvată şi păguboasă, aducând mari prejudicii unuia dintre cele mai vechi şi apreciate muzee din România”, se arată în comunicatul remis News.ro.

Fondat în 1834, Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ a devenit, de-a lungul celor peste 170 de ani de funcţionare neîntreruptă, deţinător al unor colecţii deosebit de valoroase, de ample dimensiuni, rod al pasiunii, priceperii şi muncii depuse de generaţii de cercetători şi specialişti. Între ei s-a aflat, desigur, cel care a dat numele acestui prestigios muzeu, academicianul Grigore Antipa, personalitate ştiinţifică de anvergură europeană, implicat deopotrivă în arta şi ştiinţa expunerii muzeale. Opera sa a fost dusă mai departe, cu consecvenţă, de sute de specialişti care au păstrat permanent muzeul în acord cu principiile moderne de prezentare şi expunere, situându-se nu o dată în avangarda europeană.

„Solicitarea recentă de a ceda terenul de care dispune actualmente Muzeul Naţional de Istorie Naturală «Grigore Antipa» nu face altceva decât să compromită o veche şi îndelungă aspiraţie a acestei instituţii, aceea de a-şi extinde spaţiile de expunere şi de depozitare, o nevoie resimţită încă de la înfiinţare, reiterată administrativ prin demersurile făcute de însuşi Grigore Antipa, în anii 1911, 1941, apoi în 1958 şi 1998, când a fost adoptată o hotărâre de guvern pentru extinderea muzeului”.

Academia Română apreciază că este necesară găsirea unei soluţii raţionale şi eficiente pentru înfiinţarea Muzeului Naţional de Istorie a Evreilor şi Holocaustului, în urma unei analize atente, astfel încât să nu fie afectate interesele niciunei alte instituţii şi să nu genereze false conflicte.

„Suntem convinşi că factorii administrativi şi decizionali vor identifica modalităţile optime de a răspunde nevoilor de funcţionare ale celor două instituţii care, prin activitatea şi patrimoniul lor, fac cinste culturii, ştiinţei şi istoriei României”.