„Nu am primit coordonate GPS. Am primit nişte puncte de reper, un triunghi pe mai mulţi kilometri pătraţi. Pe undeva la câteva zeci de kilometri pătraţi”, a declarat Beres Zsolt la România TV.

Beres a precizat că fiecare dintre echipele de căutare a inclus cel puţin un localnic capabil să ofere informaţii ce ar fi putut duce la descoperirea mai rapidă a epavei avionului.

Alte Articole

Ce poveste de dragoste a trăit Carmen Harra! Ce a făcut după ...

Peste 100.000 de migranţi asiatici aşteptaţi în România ...

Modificarea legii de înfiinţare a Agenţiei Naţionale pentru ...

Coordonarea la faţa locului a fost asigurată de un reprezentant al ISU Alba. „Un colonel de la ISU Alba a preluat comanda. Local, comanda operaţiunii de salvare o are cel mai mare în grad aflat la faţa locului”, a precizat Beres afirmând că nici colonelul respectiv nu avea date mai precise legate de locul catastrofei.

Când au ajuns la epavă, toţi pasagerii avionului erau hipotermici, iar studenta la medicină şi pliotul Adrian Iovan nu mai avea puls. Dintre cei aflaţi încă în viaţă, unul era într-o stare de hipotermie destul de gravă.

Gheorghe Trif, un localnic de 40 de ani din comuna Horea, judeţul Alba, unul dintre cei care au ajuns primii, luni seară, la locul accidentului aviatic din Munţii Apuseni, a povestit că răniţii „aveau dureri extraordinare, erau disperaţi, complet îngheţaţi şi în stare de şoc”.

Gheorghe Trif, localnic în vârstă de 40 de ani din comuna Horea, judeţul Alba, unul dintre primii oameni care au ajuns, luni seară, la locul accidentului aviatic din Munţii Apuseni, a spus că a trăit experienţa vieţii sale în momentul prăbuşirii aparatului de zbor, potrivit Mediafax.

„Eu am fost plecat ieri (luni – n.r) de acasă şi când am revenit am aflat de la soţie că s-a prăbuşit un avion în Munţii Apuseni. Am pus mâna pe telefon şi am sunat la 112 şi am vorbit cu doctorul Zamfir. După cum îmi povestea despre zăpada care era mare, mi-am dat seama că nu poate fi decât în zona celui mai înalt vârf de pe aici. Am sunat încă un vecin, că n-am vrut să mă duc singur. La el mai era cineva şi am plecat toţi trei cu o maşină de teren. După vreo patru – cinci kilometri maşina s-a împotmolit, am abandonat-o şi am pornit pe jos”, a povestit Gheorghe Trif.

Acesta a adăugat că s-au sfătuit tot timpul cu un consătean de-al lor, şef de post în localtatea Albac, foarte bun cunoscător al muntelui.

Gheorghe Trif afirmă că, după ce au străbătut mai bine de trei kilometri pe jos, prin zăpadă, prin ploaie şi ceaţă extrem de densă, au ajuns la locul accidentului.

„I-am găsit în şoc hipotermic, speriaţi, dezamăgiţi, cu dureri mari, ceva de speriat. Răniţii aveau dureri extraordinare, erau disperaţi, complet îngheţaţi, erau în şoc. Hainele erau complet îngheţate pe ei, erau ca betonul. E foarte frig în vârful muntelui şi mai bate şi vântul”, a spus Gheorghe Trif.

Acesta a povestit că, împreună cu ceilalţi doi consăteni – Gheorghe Giurgiu şi Argentin Toader – a acţionat la indicaţiile doctorului Radu Zamfir. „Am acţionat la ordinele doctorului Zamfir şi i-am acordat ajutor domnişoarei care a murit. Am cărat-o în spate mai bine de trei kilometri. Iovan era deja mort”, a spus localnicul.

Acesta afirmă că răniţii n-au reuşit să întreţină prea mult focul pe care-l făcuseră petru a fi reperaţi şi pentru a se încălzi. „Aveau doar o lanternă cu care semnalizau. Aveam şi noi o lanternă. Focul n-au reuşit să-l întreţină. Nu era niciun foc, nimic, nimic când am ajuns noi. Era ceaţă de nu vedeai la doi metri, era pădure, era noapte. I-am găsit îngheţaţi cu totul”, a afirmat Trif.