Actorul şi regizorul Bujor Macrin a încetat din viaţă

Bujor Macrin, actor şi regizor al Teatrului "Maria Filotti" din Brăila, a decedat vineri, la vârsta de 70 de ani, potrivit unui comunicat remis Mediafax de Uniunea Teatrală din România (UNITER).

30 mart. 2013, 15:57
Actorul şi regizorul Bujor Macrin a încetat din viaţă

În comuncat, UNITER „îşi exprimă profunda tristeţe” la dispariţia celui care a fost Bujor Macrin, „personalitate marcantă în spaţiul teatral românesc”.

Pentru cei care doresc să aducă un ultim omagiu, trupul neînsufleţit al lui Bujor Macrin va fi depus, sâmbătă, în foaierul Sălii Studio a Teatrului „Maria Filotti” din Brăila. Înmormântarea va avea loc la Cimitirul Sf. Constantin din Brăila, luni, de la ora 13.30.

Născut la 13 mai 1942, Bujor Macrin a absolvit în 1966 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti.

Vreme de aproape 45 de ani a îmbogăţit scena teatrului brăilean cu personaje legendare ca: Unchiul Vanea în „Tarara-Bumbia” de A.P. Cehov; Stavru în „Chira Chiralina”, după Panait Istrati; Jupân Dumitrache în „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale; Marchizul de Sade în „Madame de Sade” de Yukio Mishima; George în „Cui i-e frică de Virginia Woolf” de Edward Albee; Piotr Sorin în „Pescăruşul” de A.P. Cehov; Udrea în „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian; Tatăl în „Vânzătorul de iluzii” de Mihai Ispirescu.

În lunga sa carieră, actorul a fost cunoscut şi pe platourile de filmare, jucând în filme ca: „Cei care plătesc cu viaţa” (1988), în regia lui Şerban Marinescu, „A unsprezecea poruncă” (1990), în regia lui Mircea Daneliuc, „Cel mai iubit dintre pământeni” (1992), regia Şerban Marinescu, „Această lehamite” (2003), regia Mircea Daneliuc, şi „Legiunea străină” (2006), regia Mircea Daneliuc.

De asemenea, a semnat regia mai multor spectacole, între care se numără: „Vaniuşa cel viteaz”, adaptare după un basm rusesc, „Feriţi-vă de femeile măritate” de Eugene Labuche, „Împărăţia soarelui” de Ion Bălan, „Hangiţa” de Carlo Goldoni, „Acul cumetrei Gurton” de W.Stevenson, „Profesorul îndrăgostit” de Hermann Bahr.