Cazul a generat un scandal major atât în România, cât și în Țările de Jos, declanșând reacții politice, tensiuni diplomatice și un val de critici la adresa managementului muzeal. Oberländer, aflat în centrul controversei după ce a aprobat împrumutul pieselor, susține că a fost indus în eroare de conducerea muzeului olandez în privința nivelului real de securitate și afirmă că decizia sa a fost luată în baza unor documente oficiale care nu au fost respectate.
„Au mințit”, a declarat Ernest Oberländer într-un interviu acordat RTL, referindu-se la conducerea Muzeului Drents.
Fostul director al Muzeului Național de Istorie a României povestește că anul 2025 a fost unul extrem de dificil, marcat de jaful artefactelor, de concedierea sa și de presiunea publică uriașă care a urmat.
„A fost un an întunecat. Mă recuperez încet, datorită medicamentelor”, afirmă Oberländer, explicând că decizia de a împrumuta piesele a fost motivată inclusiv de relația sa personală cu Țările de Jos.
„Îi iubesc pe olandezi și am vrut să împărtășesc patrimoniul României cu lumea întreagă. Pregătirile pentru expoziție au fost meticuloase, iar muzeul părea să fie cel mai bine protejat dintre toate muzeele cărora le-am împrumutat piese până acum”, a relatat acesta, potrivit Ziare.com.
Artefactele dacice fuseseră anterior expuse în muzee din Milano, Beijing și Madrid, fără incidente de securitate. Oberländer subliniază că, în special în cazul Chinei, procesul de pregătire a fost extrem de riguros.
„În special pregătirea pentru expoziția din China a durat mult timp. Au existat aspecte de securitate acolo pe care am vrut să le văd îmbunătățite. A fost nevoie de doi ani pentru a rezolva problema. Nu au existat astfel de probleme cu Muzeul Drents. Muzeul avea cele mai noi sisteme de alarmă, detectoare de mișcare și geamuri armate peste tot. Pe hârtie, acesta a fost cel mai sigur muzeu din întreaga serie”, a declarat Oberländer.
Un element central al acuzațiilor îl reprezintă raportul de instalație, document tehnic care detaliază măsurile de securitate ale expoziției. Acesta nu a fost făcut public, iar fostul director explică motivele.
„Nu trebuie. Toate detaliile despre securitatea Muzeului Drents sunt în el. Dacă se scurge informația, trebuie să reînnoiască întreaga securitate”, spune Oberländer.
Totuși, el a decis să dezvăluie un aspect esențial din acest raport, legat de tipul de sticlă folosit la vitrine.
„Raportul privind instalația precizează că Muzeul Drents va folosi așa-numita sticlă P6B.”, a explicat acesta.
Potrivit lui Oberländer, acest angajament nu a fost respectat.
„Nu au respectat ceea ce s-a convenit în raportul privind instalațiile. Securitatea era primordială, dar sticla antiefracție promisă nu a fost utilizată, iar casca a fost furată cu două lovituri de ciocan”, a declarat acesta.
Citește și: Cine plătește pentru mașinile avariate de gheața căzută de pe clădiri. Ce spune legea
Întrebat dacă este sigur de această concluzie, fostul director a răspuns fără echivoc: „Da, sunt foarte sigur.Am verificat dacă asta era într-adevăr acolo, înainte de acest interviu”.
Conform informațiilor apărute în dosarul penal olandez, în vitrine nu ar fi fost folosită sticlă antiefracție P6B, ci P2B, un tip de sticlă destinat uzului casnic. Oberländer susține că, dacă ar fi știut acest lucru, nu ar fi aprobat împrumutul.
„Acesta este un patrimoniu important pentru România, pentru Europa și restul lumii. Într-un astfel de caz, nu poți reduce cerințele de securitate”, a mai spus el.
Responsabilitatea, afirmă Oberländer, aparține conducerii muzeului gazdă.
„Conducerea de atunci a Muzeului Drents. Au mințit. Nu au respectat ceea ce s-a convenit pe hârtie. Lumea muzeelor este una a încrederii. Trebuie să te poți baza pe ceea ce s-a convenit. În toți anii mei petrecuți în lumea muzeelor, nu am văzut niciodată o minciună. Dacă scrii că furnizați sticlă de calitate P6B, iar aceasta nu este, este o minciună.”, susține fostul director al Muzeului de Istorie.
El respinge ideea că vitrinele ar fi putut fi testate fizic.
„Nu așa funcționează. Vitrinele costă uneori mai mult de zece mii de euro. Nu le atacați cu un baros pentru a testa rezistența. Trebuie să vă puteți baza pe raportul instalației”, declară Oberländer.
În opinia sa, și alte sisteme de securitate au eșuat.
„Dacă mașinile de ceață ar fi funcționat corect, ar fi eliminat complet priveliștea din spațiul expozițional. E ca și cum ai merge prin lapte alb. Hoții de artă au intrat printr-o mică gaură în ușă. Nu ar fi găsit niciodată gaura aceea”, mai spune acesta.
În urma jafului, trei suspecți principali au fost arestați, însă artefactele nu au fost recuperate. Antreprenorul olandez Alex van Breemen a anunțat o recompensă de 250.000 de euro pentru informații care să ducă la recuperarea coifului și a brățărilor. Muzeul Drents a refuzat să comenteze tipul de sticlă utilizat, precizând doar că aceasta respectă cerințele de asigurare și că toate informațiile relevante au fost comunicate partenerilor români.