Tot mai mulți români descoperă, la ani după ce și-au schimbat furnizorul de energie electrică, că primesc somații de plată pentru presupuse datorii vechi. În unele cazuri, este vorba despre facturi emise cu doi sau chiar trei ani în urmă, pe care consumatorii susțin că nu le-au văzut niciodată sau despre sume care nu au apărut pe facturile primite în perioada în care contractul era încă în derulare.
Cum este posibil ca o datorie să fie solicitată atât de târziu? Este suficientă o simplă somație pentru ca fostul client să fie obligat să plătească? Și cât timp are, de fapt, furnizorul la dispoziție pentru a recupera o creanță?
Primul aspect care trebuie clarificat este că schimbarea furnizorului de energie nu înseamnă că eventualele obligații de plată dispar automat. Reglementările Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) prevăd că dreptul consumatorului de a-și schimba furnizorul nu poate fi condiționat de existența unor datorii. Astfel, un furnizor nu poate bloca procesul de schimbare invocând restanțe. Acest lucru nu înseamnă însă că fostul furnizor poate solicita, după mulți ani, orice sumă fără să o justifice.
Mulți consumatori cred că simpla primire a unei somații îi obligă să achite imediat suma solicitată. Din punct de vedere juridic, lucrurile nu stau așa.
Dacă un fost furnizor pretinde că există facturi neachitate, acesta trebuie să poată demonstra existența creanței. În mod normal, ar trebui să prezinte copiile facturilor considerate restante; istoricul plăților efectuate; modul de calcul al debitului și al eventualelor penalități; dovada că facturile au fost emise și comunicate clientului.
Consumatorul are dreptul să solicite toate aceste documente înainte de a decide dacă suma cerută este justificată.
Una dintre cele mai frecvente întrebări este de ce o datorie din 2023, de exemplu, este solicitată abia în 2026.
În ultimii ani, ANRE a introdus reguli mai stricte privind facturarea și regularizarea consumului. Pentru clienții casnici, facturile se emit lunar, iar regularizarea trebuie efectuată într-un termen limitat după citirea indexului și inclusă în prima factură emisă ulterior.
Dacă fostul furnizor solicită plata unei sume la câțiva ani după încetarea contractului, consumatorul are dreptul să ceară explicații privind motivul pentru care respectiva creanță nu a fost evidențiată anterior. Acest lucru nu înseamnă automat că datoria nu există, însă furnizorul trebuie să poată explica întârzierea și să demonstreze temeinicia solicitării.
Mulți consumatori presupun că, dacă schimbarea furnizorului s-a realizat fără probleme, toate obligațiile financiare au fost automat închise. În realitate, procedura de schimbare nu presupune verificarea și certificarea faptului că toate facturile au fost achitate.
Prin urmare, lipsa unei notificări în momentul schimbării furnizorului nu reprezintă dovada că nu mai există obligații restante. Dacă apar ulterior pretenții financiare, fostul furnizor este cel care trebuie să demonstreze că acestea sunt reale, certe și exigibile.
Da, însă legea stabilește și o limită. Potrivit Codului civil, dreptul de a cere recuperarea unei creanțe se prescrie, în principiu, în termen de trei ani.
Este important de reținut că termenul de prescripție începe, de regulă, să curgă de la data scadenței facturii, nu de la data emiterii acesteia. De exemplu, dacă o factură a fost emisă la 10 februarie 2023 și avea termen de plată până la 25 februarie 2023, termenul de prescripție începe să curgă din momentul în care obligația a devenit exigibilă, respectiv după expirarea termenului de plată.
Există situații în care prescripția poate fi suspendată sau întreruptă, însă acestea sunt prevăzute expres de Codul civil. Un aspect important este că simpla trimitere a unei somații de plată nu întrerupe, în mod obișnuit, termenul de prescripție.
Specialiștii recomandă să nu plătești automat suma solicitată doar pentru că ai primit o notificare. Primul pas este să soliciți fostului furnizor toate documentele care justifică pretențiile formulate: copiile facturilor considerate restante; istoricul complet al plăților; explicația modului de calcul al debitului și al penalităților; dovada comunicării facturilor la momentul emiterii.
În cazul în care, după analizarea documentelor, consideri că suma nu este justificată sau observi neconcordanțe, poți formula o contestație către fostul furnizor.
Dacă răspunsul este nesatisfăcător sau nu primești niciun răspuns, poți sesiza ANRE, pentru aspectele care țin de respectarea reglementărilor din domeniul energiei, sau ANPC, dacă apreciezi că ți-au fost încălcate drepturile în calitate de consumator.
Dacă litigiul nu poate fi soluționat pe cale amiabilă, disputa poate ajunge în instanță, unde furnizorul va trebui să dovedească existența și temeinicia creanței pe care o solicită.