Alegerea unui procuror în fruntea CSM, în concordanţă cu Constituţia, potrivit Ministerului Public

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a organizat consultarea procurorilor din Ministerul Public cu privire la polemicile legate de alegerile pentru conducerea Consiliului Superior al Magistraturii. „În urma acestui demers, 92 la sută din cei 1.982 procurori consultaţi şi-au însuşit următoarea declaraţie: «Luările de poziţii publice din partea unor asociaţii profesionale ale magistraţilor şi a unor persoane publice ce pun în discuţie statutul procurorului în România şi apartenenţa la corpul magistraţilor ca urmare a rezultatului alegerilor noii conduceri a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 4 ianuarie 2013 sunt de natură să provoace îngrijorarea membrilor acestei profesii. Statutul procurorului în România este clar definit în Constituţie şi în Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Rolul acestuia în activitatea judiciară, calitatea sa de magistrat, principiile în baza cărora îşi desfăşoară activitatea şi pe baza cărora se organizează cariera sa, sunt în mod explicit reglementate de cadrul normativ în vigoare şi conforme standardelor internaţionale. „Alegerea unui procuror în funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii este în concordanţă cu dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii 317/2004, având în vedere că membrii Consiliului au acelaşi statut şi aceeaşi vocaţie, iar Consiliul este forul comun având ca scop apărarea independenţei justiţiei. Alegerea preşedintelui este rezultatul votului majorităţii membrilor Consiliului, în condiţiile legii»”, se arată într-un comunicat al Ministerului Public remis joi.

Totodată, potrivit sursei citate, 80 la sută dintre procurorii consultaţi au considerat că: „Punctele de vedere exprimate de Asociaţia Procurorilor din România, în contextul actual, nu reprezintă poziţia corpului profesional al procurorilor, fiind necesară declanşarea demersurilor prin care să se asigure că interesele profesiei sunt promovate de o asociaţie profesională reprezentativă, activă, care să-şi asume poziţia de partener real de dialog în spaţiul public”.

„Urmare acestei consultări, Ministerul Public subliniază încă o dată că respectarea statului procurorilor este necesară îndeplinirii de către acesta a rolului de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”, conchide Ministerul Public, condus interimar, din 2 octombrie, de către Daniel Morar, fostul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În şedinţa de alegere a preşedintelui CSM, din 4 ianuarie, procurorul Bogdan Gabor a susţinut că trebuie păstrat statutul procurorului.

Ulterior, judecătorul Cristi Danileţ a susţinut că există intenţia Executivului de a se modifica Constitutia pentru separarea procurorului de judecător, pentru crearea unui CSM distinct, precum şi pentru punerea procurorilor sub autoritatea administrativă şi profesională a ministrului Justiţiei.

În acest context, în 8 ianuarie, Ministerul Justiţiei a emis un comunicat de presă în care a precizat: „1. În portofoliul de lucru legislativ al Ministerului Justiţiei nu se află niciun proiect de modificare a Constituţiei. 2. Ministerul Justiţiei nu a avut şi nici nu are intenţia de a pune în discuţie modificarea statutului de magistrat al procurorilor. 3. Responsabilitatea oricăror afirmaţii contrare prezentului comunicat aparţine autorilor acestora”.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, judecătorul român se bucură de inamovibilitate, iar procurorul de stabilitate. Concret, judecătorul este independent în hotărârile sale, în timp ce procurorul este subordonant procurorului ierarhic, implicit ministrului Justiţiei – motiv pentru care, prin modificarea Constituţiei din 2003, i-a fost luată posibilitatea de a aresta, întrucât nu îndeplinea exigenţele de magistrat independent în accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Concret, Curtea Europeană statuase că pentru ca un magistrat să exercite funcţii judiciare în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, el trebuie să îndeplinească anumite condiţii care reprezintă tot atîtea garanţii pentru persoana deţinută: independenţă faţă de Executiv şi faţă de părţi; delimitarea funcţiei de urmărire penală de cea de decizie cu privire la privarea de libertate.