Alfred Gilman, laureat al premiului Nobel pentru medicină, a murit

Alfred Gilman a primit premiul Nobel pentru medicină pe anul 1994, alături de Martin Rodbell, pentru descoperirea proteinelor G şi a rolului pe care acestea îl joacă în transmiterea semnalelor în interiorul celulelor.

Alfred Gilman, fost decan al Universităţii Texas din Dallas, a murit din cauza unui cancer pancreatic. A fost căsătorit cu Kathryn Hedlund, cu care avea trei copii.

Proteinele G sunt situate la nivelul membranelor celulare şi sunt implicate în transmiterea mesajelor hormonale. Rolul proteinelor G este acela al unui întrerupător. Fixate la nivelul feţei interne a membranelor fiecărei celule, ele regularizează transferul de semnale biologice de la receptorii din membrane spre mecanismele efectoare, situate în interiorul celulelor. Astfel, un număr foarte mare de receptori (de adrenalină, de histamină, de hormoni tiroidieni, de prostaglandine, de opiacee) îşi transferă semnalele – ordinul pe care sunt însărcinate să îl propage în interiorul celulelor cu scopul de a obţine un efect biologic specific – graţie proteinelor G.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În anumite situaţii patologice, acest „întrerupător” funcţionează defectuos sau nu funcţionează deloc.

Astfel, în cazul holerei, bacilul vinovat de declanşarea bolii secretă o substanţă toxică, toxina holerică, care modifică proteina G situată la nivelul intestinului, provocând episoade diareice severe. Modificată de acea toxină, proteina G rămâne constant în fază activă, iar intestinul, în loc să absoarbă sărurile şi lichidele, aşa cum face de obicei, le elimină într-o manieră accelerată.

De asemenea, specialiştii consideră că este foarte posibil ca funcţionarea proteinei G să fie alterată şi de alte patologii frecvente, precum maladia Alzheimer, poliartrita reumatoidă, hipertensiunea arterială, ateroscleroza şi anumite tipuri de cancer.

De curând, genele care codează proteina G au fost izolate şi reproduse. Această reuşită a oamenilor de ştiinţă ar putea permite descoperirea unor noi metode terapeutice: medicamentele de semnalizare. Cercetătorii vor trebui însă să descopere natura exactă a „curentului electric” declanşat de acest „întrerupător” şi să descifreze fenomenele ce permit moleculelor (hormoni, neurotransmiţători, factori de creştere) produse de glande, nervi şi diverse ţesuturi să îşi transmită ordinele prin intermediul receptorilor lor, situaţi la suprafaţa anumitor tipuri de celule specifice.