Analiza în sine este un fleac. Aşteptarea de 3 săptămâni e poate cu emoţii. La mine nu, v-am spus, aveam deja certitudinea că am mutaţia. Dar nu o am, vestea a venit de ziua mea şi a fost cel mai frumos cadou din lume. 

De când a murit mama au trecut 10 ani. Eram foarte nepregătită să o pierd, mai ales că s-a întâmplat rapid, la trei luni din momentul în care am aflat că e bolnavă. La început, am crezut că e vorba de o viroză mai nărăvaşă, care o făcea să se simtă rău. Vestea diagnosticului mamei a fost şocantă. Primele două nopţi n-am putut să dorm…

Mama mea era caldă, zâmbitoare şi, pe lângă asta, avea un umor special. Câteodată de asta mi-e cel mai dor, de replicile alea ale ei, la care mă prăpădeam de râs. De la mămica eu asta am deprins, lipsa de panică. Nu exista nimic prăpăstios la ea. În toate hopurile pe care le-am avut de trecut a găsit o rezolvare”, declara in urma cu ceva timp Amalia Enache in Formula As.