Aceiaşi cercetători afirmă că Africa şi Australia se vor alătura şi ele acelui supercontinent, marcând astfel reunificarea continentelor de pe Terra, informează bbc.co.uk.

Continentele de pe planeta noastră au fost unite pentru ultima oară în urmă cu 300 de milioane de ani, când formau un singur supercontinent, denumit Pangeea.

Studiul cercetătorilor de la Universitatea Yale a fost publicat în revista Nature.

Continentele Terrei se află într-o mişcare permanentă, influenţată de mişcarea plăcilor tectonice. Ele generează formaţiuni spectaculoase, precum Dorsala Atlantică, unde s-a format Islanda, şi coasta Japoniei, unde două plăci tectonice majore se întâlnesc.

Geologii cred că, de-a lungul timpului, aceste plăci tectonice au unit continentele, periodic, dând naştere unor supercontinente ipotetice: Nuna, în urmă cu 1,8 miliarde de ani, Rodinia, în urmă cu 1 miliard de ani, şi Pangeea, în urmă cu 300 de milioane de ani.

Următorul supercontinent a primit din partea specialiştilor denumirea provizorie Amasia şi va fi alcătuit în urma unirii dintre cele două Americi şi Asia.

Savanţii americani încearcă să prezică locul şi momentul în care se va forma următorul supercontinent, analizând locul şi modul în care au apărut predecesoarele acestuia.

„Potrivit modelului nostru, America de Nord şi America de Sud se vor uni, cauzând dispariţia Mării Caraibelor, iar Marea Arctică va dispărea şi ea, prin unirea Americii cu Asia”, a explicat Ross Mitchell, de la Universitatea Yale, coordonatorul acestui studiu.

Conform acestui model evolutiv, America va ajunge în zona cunoscută în prezent sub denumirea Cercul de foc al Pacificului. Europa, parte a Eurasiei, Africa şi Australia se vor alătura şi ele noului supercontinent. Antarctica va fi singurul continent care nu se va uni cu Amasia.

Predicţiile savanţilor americani au la bază analiza datelor magnetice rămase captive în rocile de pe întreaga planetă, care trădează orientarea magnetică a acestora în epocile din trecut.

„Rocile străvechi, atunci când se formează, indiferent dacă este vorba de lavă care se răceşte sau de roci sedimentare care se solidifică, păstrează în ele orientarea magnetică de atunci. Însă, deşi ele indică cu acurateţe latitudinea, din punct de vedere istoric nu avem indicatori pentru longitudine. Am aflat, totuşi, că, după formarea fiecăruia dintre supercontinente, acestea au suportat o serie de rotaţii înainte şi înapoi, în jurul unei axe stabile aflate la Ecuator”, a explicat savantul american.

Această descoperire i-a determinat pe savanţii de la Universitatea Yale să afirme că fiecare dintre aceste supercontinente s-a format la 90 de grade faţă de locul unde s-a format predecesorul său. Studii precedente au sugerat faptul că supercontinentele s-au format fie toate în aceeaşi parte a globului, fie alternativ, în zone opuse.