Andrei Caramitru, USR, apel către partide: Dacă nu veniţi cu nimica, nu putem să venim doar noi cu nişte lucruri

Andrei Caramitru, consilier al președintelui USR, Dan Barna, a picat testul interviului realizat de pressone care îşi propunea să vadă cu argumente pentru câte dintre indicațiile pe care le oferă pe Facebook are și soluții de aplicare.

PressOne: Sunteți considerat un personaj controversat pentru duritatea unor declarații pe care le faceți, iar despre altele se spune că sunt exagerate. Vreau să vă întreb dacă ați vrea să retrageți vreuna.

„Nu. Deloc. Eu nu am treaba asta − dacă vă uitați puțin la strategia asta, că există o strategie: noi nu avem probleme penale, nu a avut niciunul dintre noi, avem CV-uri bune, nu au de ce să se agațe.

Și atunci fac atacuri subversive pe diverși oameni.

Alte articole

Cum văd economiștii tăierea sporurilor. ”Sectorul bugetar, sat fără câini din perspectiva salarizării” / ”Aș include un singur spor”

Andrei Caramitru a făcut calculele și spune cine sunt bugetarii care trebuie dați afară: „Ne bagă pe toți în faliment, joburi fake”

În cazul meu, cred că au fost două sau trei declarații, dintre sute pe care le-am făcut. Cred că e mai simplu să vii cu niște propuneri, pentru că altfel suntem într-o duscuție puerilă despre afișe și baloane colorate.

Atunci trebuie să vii cu propuneri concrete pe subiecte; când vii cu propuneri de tipul ăsta, dezbaterea e mai bună. Cu controversele acestea, fie ele și concrete, avansăm și noi în viitor.

Eu am făcut un apel la celelalte partide pe Facebook, și le-am spus: uite, noi avem următoarele propuneri, haideți, veniți și voi cu ceva, să stăm la o masă, că, dacă nu veniți cu nimica, nu putem să venim doar noi cu niște lucruri.

Nu am ce să-mi reproșez până acuma”.

PressOne: Pe Facebook spuneați că trebuie eliminate toate sinecurile și toți politrucii din funcțiile de stat. Și vreau să vă întreb: tehnic, care ar fi procedura prin care să facem asta? Cum o să-i deosebiți pe cei care muncesc de cei care au o sinecură, de exemplu?

− Și aici vă spun două exemple hiper-precise din experiența mea personală. Un exemplu e unde am lucrat vreo 2-3 ani de zile ca și consultant, la combinatul Arcelor Mittal din Galaţi.

După privatizare, am lucrat la încă o fostă companie de stat. Aici, în al doilea loc, a venit noul management, s-a uitat pe schemă și a văzut niște lucruri: de ce, de exemplu, un director are 15 șoferi în schemă?!

Toată lumea se ascundea, nu voia să explice, până când a ajuns omul la el în birou să-i întrebe ce fac și, dintre cei 15 șoferi, au apărut trei.

Au început să sape mai departe: ăia care nu au apărut nu lucrau de mult în companie, erau cu totul altundeva, pe la diverse partide.

Dar luau salariul de vreo 5-6 ani. Sunt multe zone în care angajații de tipul acesta nu se duc la muncă.

Apoi vă dau exemplul de la Galați: acolo, tot așa, probleme de eficiență după privatizare. Între managementul mare, de cel mai înalt nivel, și oamenii care lucrau efectiv, erau vreo 7-8 praguri ierarhice: directori, subdirectori, experți etc, etc, care blocau și nu făceau nimic.

Unii nu veneau la muncă, se ocupau de diverse șmecherii pe-acolo. Deci, acolo era zona problemă, nu la oamenii care munceau efectiv.

Cumva, trebuie să ne uităm la organigramă − cine ce face exact și, gradual, trebuie reduși cei care nu fac nimic.

În instituțiile de stat e o situaţie absolut dementă – vă dau un exemplu de la o instituție care se ocupă de străzi, de pavaje, astea.

Acolo erau 80 de oameni care lucrau efectiv și mergeau pe teren sau reparau etc. Ăia 80 trebuia să fie 120, pentru că mulți plecaseră, nu erau plătiți suficient de bine, alții ieșiseră la pensie; deci erau prea puțini muncitori.

Dar peste cei 80 mai erau 40 de contabili, 20 de șoferi, alți manageri care costau de 2-3 ori mai mult decât cei care munceau efectiv. Nu făceau nimic.

Deci, acolo sunt problemele, nu la cei care lucrează cu publicul. Ci la nivelurile astea intermediare, unde s-au făcut foarte multe sinecuri, șmecherii, unde s-au pus amante, rubedenii, care nu fac mare lucru, şi mai rău încurcă. Și se mai și ocupă de șmecherii, știți. Practic, acolo e zona de atac.

 Deci dumneavoastră spuneți că trebuie făcută o analiză specifică pe fiecare instituție?

− Clar, este absolut clar așa. Altfel nu ai cum.

− Și evaluarea asta cine ar trebui s-o facă?

− Asta este de văzut. În primul rând, puși oameni care nu sunt politici, și sunt competenți.

− Observați paradoxul afirmației dumneavoastră: ar trebui puși oameni care nu sunt politici?

− Trebuie, trebuie.

− Dar cine îi pune? Mă înțelegeți?

− Vă dau un exemplu, că știu că lumea nu crede că e posibil.

− Nu e vorba de asta, dumneavoastră porniți de la ideea că ar trebui puși oameni…

− Că cineva îi numește. În unele zone ale statului funcționează aceste evaluări, și pot fi angajați oameni care nu au legătură cu politica, dar au competențe în domeniu.

− Ştiți care este procedura de concediere a unui funcționar public?

− La funcționari publici e foarte complicat, știu, dar funcționarii publici sunt doar un mic procent din cei un milion și ceva de angajați la stat.

Deci, anumiți oameni se încadrează în statutul de funcționari publici şi alții, nu. Acuma, ce se întâmplă, s-au făcut acești pași și în alte zone, în Vest… Nu e obligatoriu să pui un directoraș să plece.

Poți, în prima fază, să-l muți într-o funcție în care nu are niciun rol, măcar să nu blocheze. Da? După care pui pe cineva nou în locul lui, care reușește să eficientizeze, și, în timp, îl mai convingi să plece.

Există și sisteme de salarii compensatorii sau alte scheme. Dacă schimbi complet organigrama, vezi că anumite lucruri pot să dispară de tot.

Aici, iarăşi, trebuie luată cu calm legislația. Vă spun, se poate, s-au făcut eficientizări masive în toate firmele care au fost privatizate.

Nici acolo nu e ușor, dar au fost făcute fără greve sau haos. Da? Deci se poate”

Citeşte interviul integral pe pressone