Luna octombrie a fost cea mai caldă din 1880 şi este cea de-a 38-a lună de octombrie consecutivă în cursul căreia temperatura globală a fost peste media secolului XX, ajungând la 14.74 grade, explică NOAA, conform France Presse.

Pentru perioada ianuarie – octombrie 2014, temperatura medie combinată la suprafaţa oceanelor şi solului a fost de 10,3 grade, peste media de 1,05 grade a secolului trecut.

Alte Articole

Clipe de coșmar trăite de Ramona Olaru în Egipt! Și-a pierdut ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

Octombrie a fost, de asemenea, a treia lună consecutivă şi a cincea din ultimele şase luni cu o temperatură record pe glob. Luna iulie a fost a patra cea mai caldă din categoria sa.

Aceste temperaturi mai ridicate au fost rezultatul unui aer mai cald pe întreaga planetă la suprafaţa solului şi oceanelor, distribuit în mod egal între emisferele nordică şi sudică.

Emisfera sudică a cunoscut la nivel global în octombrie temperaturi record la sol, în special în partea de sud a Americii Latine şi în vestul şi sudul Australiei.

Pentru emisfera nordică, octombrie nu a fost decât a treia cea mai caldă lună din istorie. Părţi din sudul continentului european, regiunile de coastă din vestul Statelor Unite şi cea mai mare parte a estului extrem al Rusiei au înregistrat cele mai calde temperaturi în octombrie.

În schimb, părţi din centrul Siberiei au înregistrat în timpul aceleiaşi luni temperaturi de 4 până la 5 grade sub medie.

Temperatura la suprafaţa oceanelor a fost în octombrie 2014 cea mai ridicată înregistrată vreodată în a zecea lună a anului, situându-se la nivelul de 0.62 grade peste media secolului al XX-lea.

În Arctica, suprafaţa medie a banchizei în octombrie a fost a şasea cea mai mică înregistrată în această lună de când au început observaţiile prin satelit în 1979.

Aceste recorduri de temperatură au avut loc în absenţa fenomenului El Nino din Pacific, care se produce la intervale neregulate de timp, ce variază între doi şi şapte ani, şi durează între nouă luni şi doi ani, având o influenţă puternică asupra climei globale.

Potrivit NOAA, este posibil în proporţie de 60% ca El Nino să reapară în această iarnă în emisfera de nord.

În ultimul său raport publicat în luna aprilie, Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (Giec) estimează că, în absenţa unei schimbări majore şi rapide în producţia de energie la nivel mondial, foarte dependentă de cărbune şi petrol, temperatura globală va creşte cu 3,7 grade Celsius până la 4,8 grade la orizontul anului 2100.

Prin urmare, potrivit acestui organism, mai rămâne puţin timp pentru a acţiona pentru a limita creşterea temperaturilor planetei la două grade până la sfârşitul secolului în raport cu era pre-industrială.

Experţii Giec avertizează că o încălzire cu peste 2 grade ar putea avea consecinţe dezastruoase, precum o creştere importantă a nivelului oceanelor cu topirea accelerată a gheţii arctice, multiplicarea fenomenelor meteorologice extreme , dispariţia unor specii de animale prin pierderea habitatului lor şi mai multe conflicte în contextul apariţiei unor crize alimentare.