Anunț important pentru toți românii care stau la curte. Toți trebuie să respecte legea

Noul Cod Civil prevede la articolul 617 limitele legale ale dreptului de proprietate privată. Una dintre problemele cel mai des întâlnite, și pentru care de cele mai multe ori s-a ajuns la instanță, o repezintă dreptul de trecere.

Legea prevede că „proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu”. Cu alte cuvinte, dacă proprietarul unui teren nu are acces la drumul public, cel cu care se învecinează trebuie să îi asigure această legătură, potrivit ziarulunirea.ro.

Citește și: „Orașul-fantomă” din România. A ajuns falit și părăsit. Cetățenii au fugit în Occident, din cauza sărăciei

Prevederea legală care a generat cele mai multe dispute este alineatul 2 din articolul 617, pentru că de cele mai multe ori proprietarii de terenuri o interpretează într-o manieră personală.

„Trecerea trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puţine prejudicii”, spune legea.

Nu trebuie să se confunde servitutea legală de trecere stricto sensu, reglementată de articolele 617-620 din Noul Cod Civil, cu servitutea de trecere stabilită prin fapta omului.

Servitutea stabilită prin fapta omului este, de regulă, un dezmembrământ veritabil al dreptului de proprietate privată şi numai uneori o simplă restrângere a exercitării acestui drept în raporturile de vecinătate.

Servitutea legală de trecere este mai mult decât o simplă restrângere a exercitării dreptului de proprietate privată. Astfel, în măsura în care se exercită, dreptul de trecere presupune că anumite elemente ale dreptului de proprietate asupra unui teren sunt exercitate, chiar dacă nu exclusiv, de proprietarul altui teren.

Servitutea legală de trecere nu îl împiedică pe proprietarul terenului asupra căruia s-a constituit să îşi exercite integral atributele dreptului său de proprietate, inclusiv asupra porţiunii pe care se realizează efectiv trecerea, cu condiţia să nu împiedice în niciun fel această trecere, se menționează în cartea „Drepturile reale 2009”, scrisă de Valeriu Stoica.

Când există un litigiu cu privire la terenul pe care să se facă trecerea către drumul public, o expertiză va stabili care este fondul cel mai puţin împovărat de trecerea exercitată de proprietarul fondului înfundat.