APITERAPIA, tratamentul cu venin de albine

Veninul de albine este considerat a fi o sursa bogata de enzime, peptide si amine biogene. Este un lichid limpede, incolor ce are un gust dulce. Veninul de albine este solubil in apa, dar insolubil in alcool si sulfat de amoniu. Cand vine in contact cu aerul produce cristale de culoare gri-alb. 

In functie de boala pe care o trateaza, veninul de albine poate fi utilizat sub forma de crema, alifie, unguent sau poate fi injectabil. De asemenea, este folosit in terapii ca electroporesis sau ultrasonoforeza.

Prima lucrare stiintifica prin care se atestau beneficiile veninului de albine a fost Report about a Peculiar Connection Between the Beestings and Rheumatism, publicata de Phillip Terc in 1888. Mai recent, Charles Mraz a popularizat terapia cu venin de albine ca un tratament pentru multe afectiuni autoimune pana in 1997.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Cele mai frecvente afectiuni tratate cu ajutorul apiterapiei sunt scleroza multipla si artrita, dar cele mai multe dovezi stiintifice care sprijina utilizarea veninului de albine sunt pentru nevralgia post-herpetica (herpes zona zoster).

Alte articole

Gheorghe Turda vorbește despre cea mai frumoasă amintire lăsată de soție. Artistul, văduv de aproape 20 de ani

Se schimbă regulile concediilor medicale, Nicușor Dan a promulgat legea! Modificări importante și pentru medicii de familie

Tehnica administrarii terapiei cu venin

Apiterapia este practicata exclusiv de furnizorii de servicii medicale, care urmeaza anumite protocoale de tratament. Terapia incepe prin determinarea prezentei unei alergii la venin prin injectarea unei cantitati mici, intradermic. Daca nu se dezvolta reactii alergice, se administreaza una sau doua injectii. Apiterapia se desfasoara la fiecare doua zile prin cresterea treptata a numarului de intepaturi direct de la albine sau prin injectii. Durata tratamentului este determinata de afectiunea care se doreste a fi tratata.

In mod traditional, albinele vii care au fost prealabil stimulate inteapa zona afectata. Insa, in functie de boala tratata, veninul de albine poate fi utilizat si sub forma de creme, alifii, unguente sau in solutii injectabile. Cu toate acestea, veninul este considerat a fi cel mai eficient atunci cand vine direct de la o insecta. Iar in timp ce veninul provenit de la albine vii este sursa cea mai puternica, forma injectabila este cel mai frecvent utilizata. Se administreaza o solutie preparata din venin de albine pur intradermic sau subcutanat, pentru a imita efectul unei intepaturi de albina.

Continutul veninului de albine

Veninul de albine este hemoragic, spre deosebire de veninul de sarpe, care duce la coagularea sangelui. Veninul de albine contine 18 compusi diferiti, care au proprietati farmaceutice, precum apamine, melitina, fosfolipaza si hialuronidaza. Acesti compusi au capacitatea de a bloca sau inhiba sistemul nervos, de a stimula inima si glandele suprarenale. Alte substante includ acidul formic, acidul clorhidric, acidul ortofosforic, diferite substante minerale si acizi organici volatili.

De asemenea, veninul de albine contine unele antibiotice, fosfolipaza A, precum si aminoacizi bogati in sulf metionina si cistina. Sulful este considerat a fi principalul element in inducerea eliberarii de cortizol din glandele suprarenale si in protejarea organismului impotriva infectiilor.

Citeşte mai mult pe curademiere.ro

Citeşte şi Utilizări ale cerii de albine în tratamentele de frumuseţe