PRIZONIERĂ în propriul corp. Are 22 de ani, dar trăieşte ca o femeie de 100 DE ANI, din cauza unei boli RARE

Jessica Taylor, din Rochester, comitatul Kent, a dezvoltat sindromul encefalomielitei mialgice la vârsta de 14 ani, după 9 luni de când făcuse o răceală puternică. A fost atât de grav bolnavă, încât a supravieţuit doi ani conectată la tuburi şi nu a putut vorbi timp de 18 luni şi nu-şi mai recunoştea familia. Nu suporta nici lumina şi a fost nevoită să poarte ochelari speciali. Acum are 22 de ani şi s-a întors acasă.

Jessica povesteşte că „a pierdut totul” la 14 ani, când s-a instalat în organismul ei cumplita boală care a ţintuit-o la pat şi care i-a făcut oasele cum sunt cele ale unei „femei de 100 de ani”. A fost nevoită să stea în spital 4 ani, fără întrerupere. Îşi putea mişca doar capul.

Citeşte şi ROMÂNIA ARE SUFLET. Florina, îngerul care suferă boala oaselor de sticlă. S-o ajutăm să ducă o viaţă mai bună

Alte articole

Ada Galeș, dezvăluiri despre lupta cu cancerul: „Nu știu dacă a fost pedeapsă, poate neatenție”. Ce schimbări a făcut actrița în viața ei

Femeia diagnosticată cu o boală rară care îi șterge toate amintirile: „Sunt unul dintre puținii oameni diagnosticați oficial”

După atât timp cât a zăcut, a făcut osteoporoză severă. Era aşa de slăbită şi fragilă, încât abia reuşea să se ridice şi să facă câţiva paşi dinspre pat către un fotoliu cu ajutorul unei alte persoane sau al unui dispozitiv special de susţinere.

Scaunul cu rotile reprezintă libertatea

„Viaţa mea se află într-o singură cameră. Boala m-a făcut să pierd totul”, a povestit tânăra publicaţiei Daily Mail. „Iubeam viaţa până când m-am îmbolnăvit, îmi plăcea să ies afară, să fac multe lucruri…Am încercat să uit de boala mea, crezând că voi reuşi să mă vindec, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Voiam să fac şi eu ceea ce făceau şi alţii…Am fost şocată. Din căpitan al netball (o versiune a jocului de baschet, n.r.) am ajuns într-un scaun cu rotile). Ironia sorţii este că scaunul cu rotile reprezintă acum libertatea pentru mine„, a mai spus Jessica.

După cei patru ani petrecuţi numai în patul de spital, medicii i-au făcut un program „part-time” de spitalizare, ea petrecând o parte din timp acasă, sub supraveghere continuă, iar cealaltă parte, la spital. Acum i s-a permis să stea acasă. Timp de 12 ore pe zi este supravegheată de o asistentă, iar noaptea, pe rând, de către părinţii ei, Kate şi Collin şi sora sa de 18 ani, Ruby, mai scrie publicaţia britanică.

Mişcările pe care le poate face acum tânăra sunt foarte puţine şi trebuie să le execute gradual, ajutată şi sub supraveghere strictă. Ea se poate ridica şi poate sta pe scaun, îşi mică mîinile şi picioarele, dar poate să îşi fractureze foarte uşor oasele dacă, de pildă, ar face mişcări mai rapide.

Citeşte şi Gândirea pozitivă: Formula câştigătoare prin care te ajută la muncă

Chiar dacă starea ei se va îmbunătăţi, tot va avea restricţii, din cauza osteoporozei care i-a fragilizat oasele. La ora actuală, ea nu îşi poate permite decât cel mult o jumătate de oră de activitate, aceea desfâşurându-se la computer. Apoi, trebuie să se odihnească cel puţin o jumătate de oră. Cu toate acestea, de pe patul ei de suferinţă, ea a lansat online o societate de caritate pentru copiii bolnavi, „Share a Star”, pentru a putea astfel să îi ajute.

Dar Jessica are planuri multe şi nu şi-a pierdut speranţa. „Am pentru ce trăi, aşa că nu am devenit depresivă. Trebuie să joci cu cărţile pe care le ai. Am o mulţime de planuri. Acum, Share a Star a devenit o parte foarte importantă din viaţa mea. Lucrul-cheie pentru mine este să îmi păstrez simţul umorului şi gândirea pozitivă. Aceste două lucruri sunt vitale„, a mai spus Jessica.