Ca de obicei, manifestările culturale din cadrul festivalului sibian culminează în ultimele zile cu concertele din piaţa centrală a oraşului, ocazie cu care fanii muzicii metal s-au delectat, în anii trecuţi, cu muzica celor de la Amorphis, My Dying Bride, The Gathering, Atrocity, Lacrimosa, Tiamat, HIM sau Dark Tranquillity, ca să pomenim doar o parte din formaţiile care s-au perindat până acum la Artmania.

Vineri seara, alte patru nume sonore au fost înscrise în „palmaresul” Artmania. Primii care au urcat pe scenă au fost norvegienii de la Trail of Tears. Formaţia al cărei lider este Ronny Thorsen au impresionat printr-un show energic, dar şi prin calitatea muzicală intrinsecă ce a făcut ca Trail of Tears să fie una dintre cele mai bune trupe de gothic din Norvegia, alături de Theatre of Tragedy, Tristania sau Sirenia.

Alte Articole

Andreea Bălan și Jador au spus adevărul despre relația lor. ...

Chec cu cireşe pufos, desertul irezistibil care face furori ...

Dacă vrei să ai noroc la bani, trebuie să ai această plantă ...

Impecabilă a fost prestaţia vocalistei Cathrine Paulsen, cu o voce deopotrivă puternică şi expresivă. Din playlist nu au lipsit piese precum The feverish alliance, Once kissed by the serpent (Twice bitten by the truth) sau  Deceptive mirrors. Din păcate, cele 30 de minute rezervate de organizatori recitalului Trail of Tears s-au dovedit prea puţine pentru grupul de fani din faţa scenei, mulţi rămânând cu impresia că o asemenea formaţie ar fi meritat un interval de timp mai amplu.

După Trail of Tears au urmat suedezii de la Deathstars, cei autointitulaţi „predicatori ai death-glamului”. Comparaţi cu Rammstein sau cu The Kovenant, Deathstars au impresionat prin melanjul de gothic metal cu industrial, într-un concert în care au cântat, printre altele, Blood stains blondes, Cyanide sau Death dies hard. Pe lângă calitatea muzicii, prestaţia scenică le-a atras simpatia publicului care, la final, a scandat „We want more” (Vrem mai mult). Din păcate, programul prestabilit nu a permis şi un bis, dar un eventual concert în România cu Deathstars cap de afiş este cu siguranţă de urmărit. 

O altă premieră la Artmania a fost primul concert susţinut în România de către formaţia olandeză Epica. Încă de la primul album, Epica s-a impus ca un nume important în zona gothic-metalului. Mai ales că fondatorul, chitaristul Mark Jansen, a fost anterior unul din componenţii trupei After Forever. Din 2002, Epica a devenit din ce în ce mai apreciată datorită vocii charismaticei Simone Simmons, dar şi prin aranjamentele orchestrale sofisticate.

Vineri însă, fanii din România au avut şansa să descopere o altă faţetă a acestei formaţii. Dacă pe albumele de studio atrăgea atenţia în primul rând orchestraţia complexă, Epica a impresionat live printr-o prestaţie mult mai heavy, mai agresivă. Publicul prezent a apreciat această faţetă a muzicii olandezilor, aplaudând entuziast pe durata showului, din care nu au lipsit piese de rezistenţă din repertoriul Epica, precum Cry for the moon sau Sancta Terra, alături de cântece de pe ultimul album, Requiem for the indifferent (2012): Serenade of self-destruction şi Storm the sorrow.

Deşi prin tradiţie, Artmania acordă un loc privilegiat gothic-metalului, prima seară s-a încheiat cu un concert punk al celor de la Die Toten Hosen. În pofida combinaţiei surprinzătoare de genuri, alegerea organizatorilor s-a dovedit una inspirată deoarece, alături de fanii Die Toten Hosen, pe parcursul recitatulului acestora, au ţopăit şi fanii trupelor ce cântaseră înainte.

Ritmul antrenant al pieselor, dar şi experienţa acumulată în cei 30 de ani de ani de activitate ai formaţiei a făcut din recital un succes. Die Toten Hosen au susţinut până acum peste 1.000 de concerte şi au vândut mai bine de 15.000.000 de albume. În primăvara acestui an au celebrat trei decade de activitate, ocazie cu care au lansat un nou album, intitulat „Ballast der Republik”.

Sâmbătă seară, alte trupe vor cânta în Piaţa Mare a Sibiului: My Dying Bride, Edguy, Poets of the Fall sau Delain. Sunt motive solide să credem că şi aceasta va fi un succes întrucât la Sibiu organizarea a fost foarte bună, iar sonorizarea impecabilă.