Deşi se poate obţine din orice fruct dulce, apreciată este ţuica obţinută din fructele care fac parte din marea familie Rosaceae (prune, caise, nectarine), pruna fiind de departe vedeta.

Borhotul trebuie supravegheat constant, spun producătorii tradiţionali, dar asta nu înseamnă că trebuie ”deranjat” zilnic. Măcar o dată pe săptămână trebuie văzut ce se întâmplă la suprafaţă. Semnalele vin din partea muştelor drosofile, cunoscute drept muşte ”beţive”. Acestea îşi vor face apariţia imediat ce fructele au fost depozitate în butoi. Atâta vreme cât aceste musculiţe vor sta în preajma recipientului, înseamnă că borhotul nu este pregătit pentru distilare. Când muştele dispar, este cazul să începeţi să pregătiţi alambicul. Este doar una dintre metodele tradiţionale.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Jean Paler, experiență traumatizantă după ce a suferit un ...

Carmen Harra, după ce a prevăzut separea dintre Anamaria Prodan ...

Citeşte şi Cum să foloseşti ţuica în tratamentul numeroaselor boli

Producătorii tradiţionali ştiu însă că o ţuică de calitate nu se mai poate obţine dacă ”podul” cade. Este vorba despre o pojghiţă care se formează deaspura borhotului şi care trebui să rămână intactă până în ziua în care începe distilarea. Pentru a evita prăbuşirea ”podului”, unii producători aşează deasupra prunelor puse la fermentat crenguţe mici de prun. Se construieşte un soi de capac din aceste nuiele peste care se mai aşează un rând de fructe. Este un procedeu mai complicat, migălos, dar care, respectat, poate da o calitatea superioară rachiului.

În momentul în care începeţi procesul de distilare este bine să nu vă aşteptaţi să obţineţi tot atât alcool cât lichid se află în butoi. Astfel dintr-o cantitate de 200 de litri de borhot veţi obţine cel mult 50 de litri de ţuică, în funcţie de tăria pe care o preferă fiecare prducător. În Muntenia, dar şi în Moldova producătorii tradiţionali de ţuică preferă o tărie alcoolică de maximum 30 la sută.

Citeşte continuarea pe Adevarul.ro.