Olof Palme a fost un lider proeminent al Partidului Social-Democrat din Suedia (Sveriges Socialdemokratiska Arbetar Partiet) şi a devenit cel mai cunoscut politician suedez pe plan internaţional.

Palme a criticat frecvent politica sovieticilor şi americanilor pe plan extern, cât şi regimurile autoritare şi ambiţiile imperialiste ale unor lideri ca Francisco Franco din Spania, Gustáv Husák din Cehoslovacia, şi B J Vorster şi P W Botha din Africa de Sud. Poziţia lui Palme faţă de apartheid, pe care l-a numit „un sistem cu adevărat oribil”, a dat naştere la speculaţiile conform cărora Africa de Sud ar fi fost implicată în asasinarea sa.

Alte Articole

Asta, DA, răsturnare de situație în showbiz! S-au ÎMPĂCAT ...

Accident cumplit în Italia: peste 20 de morţi după ce un autobuz ...

Klaus Iohannis, discuții la cel mai înalt nivel pe tema războiului ...

Asasinatul

Pe 28 februrarie 1986, la ora locală 11:21 pm, Olof Palme, carismaticul prim ministru al Suediei, a fost împuşcat mortal din spate, de la distanţă mică. El se întorcea de la cinematograful de pe strada Sveavagen, din centrul Stockholmului. Palme era împreună cu soţia sa, cu care văzuse un film mai devreme. Şi soţia sa, Lisbet Palme, a fost împuşcată de un al doilea glonţ tras de atacator, dar a supravieţuit.

Atacatorul era singur, purta o haină lungă, şi a fugit după ce a tras cele două gloanţe. Palme nu avea la acea oră niciun bodyguard cu el (premierul suedez ieşea adesea fără escortă şi suedezii se mândreau de faptul că străzile din Stockholm sunt atât de sigure încât premierul poate să meargă fără bodyguarzi) şi nu au existat alţi martori în afară de soţia sa.

Nu s-a găsit arma sau alte dovezi la locul crimei.

Poliţia a declarat că un şofer de taxi s-a folosit de staţia din maşină pentru a suna la urgenţe. Două fete dintr-o maşină aflată în apropiere au încercat să-i ajute pe cei doi.

Palme şi cu soţia sa au fost transportaţi la spital dar el a fost declarat mort la ora 00:06 am. Soţia lui Palme, Lisbet, a supravieţuit. Vice-premierul Ingvar Carlsson şi-a asumat imediat funcţia de premier şi lider al Partidului Social-Democrat, funcţie pe care o va ocupa până în 1991 (şi apoi din nou între 1994-1996).

Suspecţii

În decembrie 1988, la aproape 22 de luni după asasinat, Christer Pettersson, un narcoman cu probleme psihice, care mai fusese condamnat pentru crimă, a fost identificat de Lisbet Palme din mai mulţi suspecţi. El a fost arestat, judecat şi arestat în baza mărturiei depuse de Lisbet. La recurs, verdictul a fost infirmat deoarece nu a fost găsit un motiv al crimei, nu s-a găsit arma şi curtea de judecată a descoperit mai multe inadvertenţe în mărturia lui Lisbet, deoarece ea a fost cu siguranță șocată și cu atenția îndreptată spre soț la momentul asasinatului.

Christer Pettersson, care a decedat în 2004, ar fi recunoscut față de iubita sa în niște scrisori din 1986 că el ar fi asasinul. Experții se îndoiesc că această recunoaștere a vinei ar putea duce la redeschiderea cazului.

Mai mult, în 1996 a fost făcut public o parte din testamentul unui anumit Lars Tingström, prieten cu Petterson. Testamentul ar fi fost scris de Lars Tingström pe patul de moarte, în 1993. Tingström considera că a fost condamnat pe nedrept pentru două atentate cu bombe din Stockholm și Nacka. Când Tingström a fost condamnat la închisoare pe viață, răspunderea pentru răzbunare îi revenea lui Pettersson, care l-ar fi asasinat pe Palme, pentru că îl considera responsabil pentru „sentinţa nedreaptă” pe care a primit-o prietenul său.

În septembrie 1996, Eugene de Kock, un fost poliţist sud african, a declarat în faţa Curţii Supreme din Africa de Sud că Palme a fost asasinat de o grupare sud africană. Conform spuselor lui Kock, Palme a fost asasinat deoarece se dorea ca el să nu mai finanţeze Consiliul Naţional African (ANC), o organizaţie menită să dărâme guvernul sud african şi sistemul de apartheid. Acesta susţinea că spionul sud african Craig Williamson a organizat asasinatul. Williamson l-a identificat pe autorul crimei ca fiind Anthony White, un fost superior al său, membru al organizației Selous Scouts din Rodezia care avea legături cu serviciile secrete sud-africane

Echipele de investigaţii suedeze au fost detaşate în Africa de Sud dar nu au reuşit să descopere dovezi că aceste acuzaţii ar fi adevărate.

La sfârşitul lui 2006, poliţia a recuperat un pistol Smith & Wesson .357 dintr-un lac. El a fost folosit şi la un jaf la un oficiu poştal la Mockfjärd, Dalarna, comis în octombrie 1986. Arma coincidea cu tipul de pistol folosit la asasinarea lui Palme. Pistolul a fost analizat la un laborator, dar după 20 de expunere la apă şi din cauza ruginii, nu a putut fi realizată conexiunea cu gloanţele găsite la faţa locului. Nici măcar recompensa de 7 milioane de dolari nu a reuşit să scoată la iveală alte informaţii sau mărturii.

Teorii ale conspiraţiei

Palme avea opinii destul de tranşante asupra ambelor puteri majore implicate în războiul rece. Relaţiile Suedia-America au fost destul de tensionate în acea perioadă, mai ales din cauza criticilor aduse de Palme războiului din Vietnam şi a armelor nucleare din Europa. 

Din această cauză există o teorie a conspiraţiei foarte populară  care susţine că Palme ar fi fost asasinat de KGB sau de CIA-ul american. Asasinul sud african Athol Visser a discutat despre implicarea sa în cartea „Devil Incarnate”, în care descrie asasinatul ca făcând parte din campania lui P W Botha de a pune capăt vocilor care se opun apartheidului, atât pe plan intern cât şi pe plan extern.

În ianuarie 2011 revista germană Focus, citând surse de la un interogatoriu al unei alte investigaţii din 2008, a arătat că asasinatul a fost pus la care de un membru al serviciilor secrete din fosta Iugoslavie, ce trăieşte acum la Zagreb, în Croaţia. Informaţiile nu au putut fi verificate.

În consecinţă, după 26 de ani de investigaţii, care au generat 70.000 de pagini de documentare şi au costat peste 45 de milioane de dolari, cazul rămâne nerezolvat. Procurorul Kerstin Skarp a declarat anul trecut că poliţia nu mai are suspecţi şi nici piste pe care să le urmeze.

Între timp, 130 de oameni au mărturisit că ar fi autorii asasinatului, deşi poliţia a respins fiecare dintre aceste confesiuni.