Gheorghe Piperea reia critici mai vechi legate de perioada cunoscută în spațiul public drept „republica procurorilor” și face legătura cu actualele dezbateri din societate privind „justiția capturată”, într-o postare pe Facebook. Potrivit juristului, presiunile exercitate asupra magistraților, prin dosare deschise și menținute într-o stare de incertitudine, ar fi folosite pentru obținerea unor soluții convenabile pentru „stradă” și ceea ce numește „tele-justiție”.
„Sistemul judiciar riscă din nou să devină “câmp tactic” pentru serviciile secrete și quango (quasi-non-governmental organizations). Reamintesc că, în “republica procurorilor”, în perioada 2014-2018, peste 3.700 de magistrați au fost suspectați și interceptați ilegal în peste 2000 de dosare deschise de DNA și ținute la sertar, ca presiune necesară unor soluții dorite de „stradă” (=captivii oengeurilor globaliste) și de tele-justiție. În 2015, au fost cu 500% mai multe arestări pentru corupție decât în 2014. Ulterior, mulți arestați au fost achitați, unii dintre ei obținând de la stat, adică, de la noi, daune morale de milioane. Cele de mai sus nu sunt invenții. Sunt extrase din rapoarte ale inspecției judiciare, confirmate de CSM”, a scris Gheorghe Piperea.
Avocatul pune în discuție validitatea discursului despre „justiția capturată”, evocând câteva exemple:
„Acum, sloganul momentului este “justiția capturată”. Oare a fost liberă sau, dimpotrivă, capturată, justiția în aceste 3 cazuri?
1. Achiziție de vaccinuri inutile de peste un miliard de euro, dosar la DNA, suspecți, Câțu, Voiculescu & co., dosar de care nu se mai știe nimic de peste 3 ani;
2. Toate cele 23 de HG – uri de prelungire a stării de alertă din plandemie au fost anulate de 5 Curți de apel, pe baza modelului meu de acțiune; în schimb, acțiunea mea, având aceeași țintă, a fost respinsă definitiv de ÎCCJ, după un incredibil șir de abțineri și o constituire a completului final fără respectarea regulilor repartizării aleatorii a dosarelor; toate dosarele de daune cauzate antreprenorilor și oamenilor simpli de “războiul sanitar” al lui Arahat au fost respinse sau ignorate, deși întreaga bază legală fusese deja demolată prin anularea celor 23 de HG – uri;
3. Anularea fără probe a alegerilor și respingerea ca inadmisibile a celor două cereri făcute de mine la ÎCCJ (contestație în anulare și revizuire contra deciziei CCR din 6 decembrie)”.
În plus, Gheorghe Piperea reamintește episoade din 2014–2015 referitoare la procesele de incompatibilitate ale lui Klaus Iohannis, pe care le consideră relevante pentru discuția despre independența justiției, şi adaugă că fiscul nu ar fi reușit nici până astăzi să recupereze anumite sume datorate de familia fostului președinte: „Evident, justiție capturată poate fi numită și acea penibilă desfășurare de forțe din 2014 – 2015, când Iohannis a fost scăpat de problemuța incompatibilității, precum și faptul că fiscul nu reușește nici azi să încaseze milioanele datorate de familia Iohannis, din chirii încasate ilegal pe caee obținute ilegal, căci, ce să vezi, se opun niște hotărâri ale instanțelor, date în contestații la executare”.
Totuşi, avocatul îndeamnă la prudență și respinge ideea că întreg corpul magistraților ar trebui pus sub semnul îndoielii şi insistă că independența justiției este fundamentală pentru democrație, libertate și protejarea drepturilor.
Cu toate acestea, nu trebuie să ne pierdem chiar toți capul. Avem, toți cei care lucrăm cu sistemul judiciar, o grămadă de exemple negative, de rele practici, de dat. Dar nu trebuie uitat niciodată: fără independența justiției nu există democrație, nu există libertate, nu există garanție a proprietății și a drepturilor familiale. Nu poți avea justiție independentă cu judecători timorați și presați de dosare, mai ales de-alea inventate.
Așa că:
Nu vă lăsați duși în ispită, nu vă duceți după fentă.
Nu permiteți transformarea judecătorilor, în genere, în noii (vi)ruși sau în noul inamic public pe care să îl detestați și de care să vă fie frică.
Fiți cu băgare de seamă la adevăratul inamic, cel din laboratoarele serviciilor secrete, și la adevărata ingerință externă, quango*.
Hai Liberare!”, a încheiat Gheorghe Piperea.