„Balada unui greier mic” de George Topârceanu, modificată în manualul de Comunicare în Limba Română de clasa a II-a

O învăţătoare din Petroşani a postat luni pe pagina sa de Facebook versiunea poeziei „Balada unui greier mic” de George Topârceanu din manualele de clasa a II-a. Versurile sale lui Topârceanu au fost modificate de autorii manualelor, care au păstrat câteva versuri, au schimbat topica şi unele cuvinte.

„Asemeni greieraşului din poezie, şi eu sunt necăjită! Cine le-a dat dreptul autoarelor manualului să modifice versurile lui Topârceanu? Cum să le cer elevilor mei să memoreze varianta masacrată? Mai ales finalul sună ca naiba!…”, a scris profesoara pe pagina sa de Facebook.

„Cri-cri-cri, / Toamnă gri, / Nu credeam că o să vii / Înainte de Crăciun, / Că puteam să mai adun / O grăunţă cât de mică, / Să nu cer de împrumut / La vecina mea furnică, // Cri-cri-cri, / Toamnă gri, / Sunt tare mic şi necăjit!”, este varianta din manual.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Redăm mai jos poezia „Balada unui greier mic” de George Topârceanu, varianta integrală.

Alte articole

Ai firmă și angajezi elevi sau studenți aflați în vacanță? Primești un stimulent financiar important din partea statului!

Colegiul din România unde candidează 10 elevi de clasa a 5-a pe loc. Concurență uriașă pentru copiii care abia au terminat clasele primare

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, –
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai…

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

– Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!