Băsescu: Criza nu s-a rezolvat, dar s-a depăşit un moment critic

Preşedintele Traian Băsescu a declarat joi, în cadrul unei „Ediţii speciale” la TVR, că în urma summitului de la Bruxelles nu s-a rezolvat criza, ci s-a depăşit un moment critic.

„Nu putem spune că s-a rezolvat criza. Este depăşirea unui moment critic. Această restructurare a datoriilor permite Greciei să-şi continue programele de realizare a echilibrelor macroeconomice de care are nevoie. S-a depăşit un moment extrem de riscant”, a declarat Băsescu.

„Soluţia pentru Grecia a fost găsită datorită băncilor, care au acceptat o implicare a sectorului privat mult mai mare decât s-ar fi gândit acum o lună”, a mai spus şeful statului.

Vezi şi alte declaraţii făcute de Traian Băsescu la TVR:

După ce suntem convinşi că fluxurile de capital se vor menţine către România, nu avem de ce să ne temem că ţara va intra într-un derapaj.

Alte articole

Care este prețul unui gyros în stațiunea grecească adorată de toți românii. Costurile, mult mai mari decât în țară

Ilie Bolojan anunță eliminarea pensiilor speciale de la 1 ianuarie 2026: Este o necesitate, în semn de respect pentru oamenii care lucrează în țara noastră

Sunt un politician realist. Nu mai pot decât să concluzionez că nu ne putem pune nădejde în dorinţa Parlamentului de a continua procesele de reformă. La alegeri nu sunt atât de sigur că românii vor alege demagogii în defavoarea politicenilor care duc la reformarea ţării. Eu am încredere şi în Guvern şi în coaliţie. Despre remaniere mai discutăm după plecarea FMI.
Reacţia Parlamentului la modernizare este pasivă. După mine, Senatul în ansamblul lui, cu tot cu preşedinte, s-a compromis. Să refuzi să adopţi legea pentru procesul de promovare la Înalta Curte este descalificant. Nu înţeleg cum se poate compromite în aşa hal când nouă ni se cere un mecanism de promovare a judecătorilor la Înalta Curte.

Noi dăm doar datele negative, dar nimeni nu spune că România este a doua ţară din UE ca nivel de investiţii. 7% din PIB este alocat investiţiilor, de regulă toate în construcţii. Toţi spun că ANAF trebuie să facă mai mult, dar cea mai mare parte a evaziunii este între cetăţean şi vânzător, care nu dă bon fiscal. Nu e numai responsabilitatea statului, şi cetăţenii au responsabilităţi.

Nu sunt de acord să facem experienţe pe spinarea altora. Responsabilitatea de a duce bugetul în perioadă de criză este a Guvernului. Cei care vor să mărească de cinci ori venitul minim al salariatului lor să o facă, dar pentru bugetari vor rămâne la fel ca acum, pentru că nu ne putem juca cu bugetul de stat. Responsabilitatea noastră este să privim cu realism la situaţie.
Pe medie, avem una dintre cele mai scăzute fiscalităţi din UE. La noi contribuţiile de sănătate sunt infinit mai mici decât în vechea Europă, impozitul pe venit, impozitele pe locuinţe sunt mai mici.

Din ce ştiu de la Guvern, nu au cum să indexeze pensiile începând cu 1 ianuarie. Reducerile de personal vor continua în primul rând în administraţie. Legislaţia existentă face ca în fiecare lună numărul de salariaţi la stat să se reducă cu aproximativ 5.000. Din ianuarie până acum nu a existat lun cu reducere de personal mai mică de 5.000 de persoane fără concedieri.

Eu sunt de acord şi cu FMI şi cu UE care insistă pentru privatizări. Sunt un adept al privatizărilor, dar nu un adept al datului gratis, de aceea opţiunea mea a fost management privat, care întâi să facă societatea privatizabilă, pentru ca apoi să poată fin vândută. Dacă putem să privatizăm pe valori corecte, sunt un adept al privatizării. Cu experienţa Petrom, spun că încercăm să vinde dacă obţinem preţul corect.

Este o falsă impresie că împrumutând mai mult poţi cheltui mai mult, pentru că dobânda te ajunge din urmă. Dacă am ţine-o înainte pentru că avem voie să facem deficit 3%, în 2015 am ajunge să împrumutăm cât valoarea unui buget de stat. Anul acesta împrumuturile pentru acoperirea deficitelor şi plata datoriilor pe care le aveam ajung la 13,2 miliarde de euro. Din acest cerc vicios se poate ieşi doare prin excedente la buget, altfel creditele se rostogolesc. Peste un număr de ani am putea ajunge unde e Grecia. Începând cu 2009 datoria creşte accelerat, pentru că în 2008 s-au cheltuit ultimii bani din privatizări.

Toate structurile au stabilit că nu se va merge pe reducere de pensii sau de salarii, pentru că trebuie menţinut un nivel minimal al consumului. Dacă vor fi reduceri, vor fi în zone care pot suporta acest lucru.
Austeritatea ne afectează pe toţi, însă nici nu se mai poate merge înainte cu creşterea datoriei statelor. Nici România nu poate merge pe ideea că are 31,8% din PIB datorie publică şi se mai poate împrumuta.

Băncile vor încerca să-şi recupereze o parte din pierdere, de aceea una dintre măsuri este capitalizarea băncilor. Nu sunt semnale că s-ar fi produs o retragere masivă de capital.

Nimeni nu are o evaluare şi nu poate fi controlat cât de mari ar fi fost dimensiunile dezastrului dacă Grecia ar fi fost lăsată să intre în încetare de plăţi. Instinctul îmi spune că nu era bine să încercăm să vedem cum era cu Grecia în faliment.

Este clar că nu este o soluţie morală, dar ce este moral în faţa unei crize? S-ar fi produs un dezastru al zonei euro şi implicit al întregii Uniuni. România ar fi într-o situaţie extrem de dificilă dacă s-ar produce derapajul Greciei.

Datoriile imediate pe care le trebuia să le plătească Grecia vor fi reeşalonate pentru o perioadă de timp, de data aceasta nu la dobânda percepută Greciei, ci la dobânda zonei euro.