Cavaleria franceză capturează flota olandeză

Alte Articole

S-a vândut apartamentul în care s-a petrecut poate cel mai ...

Adrian Sînă și Anca Serea trec prin momente emoționante. ...

Vedetele pe care le-a îmbrăcat Stephan Pelger. Una dintre ele ...

În ianuarie 1795, armata franceză avansa în Provinciile Unite (acum Țările de Jos), atunci când vremea rece a dus la una dintre cele mai ciudate lupte ale epocii. Johan Willem de Winter a fost trimis cu un grup de husari francezi să captureze obiectivul strategic den Helder și să împiedice toate navele olandeze să evadeze la prietenii britanici. Când generalul a sosit, el a descoperit că flota olandeză, care era ancorată la den Helder, s-a blocat în gheața foarte groasă. Apropiindu-se silenţios de flota olandeză, husarii au reușit să înconjoare navele și să-i forțeze pe marinari să se predea. Aceasta este singura dată în istorie când o flotă a fost capturată de cavalerie.

Fondatorul Scientologiei a purtat o luptă navală cu un inamic imaginar timp de 68 de ore

În mai 1943, L. Ron Hubbard, comandantul submarinului Chaser PC – 815 și viitorul fondator al Bisericii Scientologice, a primit ordinul să îşi mute nava din Portland la San Diego. Pe data de 19 mai, la 3:40, Hubbard a detectat ceea ce el credea a fi un submarin japonez pe sonar. La 09:06, două dirijabile americane au fost chemate să-l ajute la căutarea submarinului. La miezul nopții, pe 21 mai, o mică flotă a fost şi ea chemată pentru a-l ajuta pe Hubbard să vâneze inamicul evaziv, inclusiv două crucișătoare și două nave ale Pazei de Coastă. După 68 de ore de manevre, nu era niciun semn că inamicul se deplasează sau atacă, iar Hubbard a fost rechemat. Un raport cu mărturii de la alți comandanți de la faţa locului a constatat mai târziu că Hubbard a luptat 68 de ore împotriva unui depozit magnetic bine cunoscut și bine cartografiat, de pe fundul mării. Mai târziu, Hubbard aproape a provocat un incident diplomatic prin bombardarea teritoriului mexican, potrivit Listverse.

Doi soldaţi beţi au început o bătălie pentru a vedea cine e mai dur

În toamna anului 334 î.Hr. , Alexandru cel Mare încerca din răsputeri să cucerească Halicarnas (Bodrumul modern) de la persani. Acest asediu lung și dificil i-a făcut pe soldaţii din armata lui Alexandru să se plictisească. Cel puţin asta se crede despre doi hopliți din brigada Perdiccas. Într-o zi, în timp ce se aflau în stare de ebrietate, cei doi n-au reuşit să se înţeleagă care dintre ei este mai curajos. În cele din urmă au fost de acord că, pentru a rezolva cearta, ei ar trebui să ia cu asalt zidurile Halicarnasului.

Soldații din oraș, văzând că doar doi oameni se apropie, au părăsit zidurile și s-au grabit să îi atace. Se povesteşte că cei doi au ucis pe mulți dintre atacatorii lor înainte de a fi copleșiţi și ucişi la rândul lor. Cu toate acestea, soldații din ambele tabere au văzut lupta și s-au grabit să-şi ajute aliaţii, ceea ce a rezultat într-o luptă în toată regula. În timpul atacului început de doi beţivi, zidurile au fost aproape capturate de forțele lui Alexandru cel Mare. Dacă toate forțele lui Alexandru cel Mare s-ar fi concentrat pe acest atac, orașul ar fi fost cel mai probabil cucerit.

Britanicii i-au drogat pe otomani ca să câştige o luptă

Pe 05 noiembrie 1917, britanicii luptau împotriva Imperiului Otoman, care le atacase coloniile în regiune în timpul Primului Război Mondial. Turcii au fost forțaţi să revină la Sheria, la sud de Gaza. Richard Meinertzhagen, un membru al serviciilor secrete britanice, a decis să le ofere turcilor asediaţi un cadou – țigări și pliante de propagandă aruncate dintr-un avion. Fără știrea turcilor, Meinertzhagen a adăugat şi opiu în țigările oferite inamicilor. Când britanicii au atacat Sheria a doua zi, au dat peste foarte puţină rezistenta, pentru că aproape toţi turcii erau „sedaţi”. Soldaţii otomani abia mai puteau sta în picioare, aşa că nu mai putea fi vorba de mânuirea armelor în apărarea orașului.

Citeşte şi Când umbrele joacă feste şi rezultă ceva… NEAŞTEPTAT

Lucullus, un politician al Republicii Romane, a fost un comandant important în timpul celui de-al treilea răzbioi Mithridatic din 76-63 î.Hr. Sperând să atace Regatul Pontului în timp ce armata era departe, Lucullus a fost surprins să se întâlnească cu însuşi regele Mitridate din Pontus, care conducea rezistenţa. Când cele două armate erau pe câmpul de luptă, o „minge de foc” (meteorit) a fost reperată brusc pe cer. Obiectul topit a izbit apoi pământul dintre cele două armate. Ambele tabere au fugit de pe câmpul de luptă care încotro, temându-se de mânia zeilor lor, ceea ce a făcut ca meteoritul să fie primul învingător extraterestru într-o bătălie umană. Lucullus a reuşit în cele din urmă să cucerească Regatul Pontului.

O pauză la baie declanşează un război

Incidentul de pe podul Marco Polo a avut loc pe 7-9 iulie 1937. Podul, situat în Beijing, era chiar la granița dintre Imperiul Japonez și China. Având în vedere că era o perioadă foarte tensionată, zona-tampon era ocupată şi de trupele japoneze și de cele chineze. După manevre de noapte ale japonezilor în noaptea de 7 iulie, a existat un scurt schimb de focuri de armă. După ce focul a încetat, soldatul Shimura Kikujiro, al armatei japoneze, nu a reușit să se mai întoarcă la postul său.

iteşte şi Când extremele se întâlnesc. Cele mai amuzante contraste, în fotografii

Britanicii şi-au scufundat propria navă

HMS Victoria, un vas de război al Marinei Regale, şi-a început serviciul în 1888 și era destinat să fie nava amiral a flotei mediteraneene. Nava de luptă, care costa 1.35 de milioane de lire sterline, nu era ceva de care Marea Britanie să se poată lipsi cu uşurinţă. În ciuda acestui fapt, britanicii au reușit să o scufunde, chiar și fără ajutorul inamicului. La data de 22 iunie 1893, vice-amiralul Sir George Tryon și 10 cuirasate ale flotei mediteraneene se îndreptau spre port, în două coloane. La doar 1.000 de metri de mal, vice-amiralul a decis să încerce ceva absurd.

Pentru a oferi un spectacol celor care îi aşteptau, el a comandat ca cele două nave care conduceau coloana să se rotească 180 de grade una spre de celălaltă și apoi să continue spre port, cu restul coloanei repetând aceasta mişcare. Distanţa dintre nave era, însă, mult mai mică decât cercul de cotitură pentru fiecare vas de război, ceva ce Tryon nu a reușit să calculeze. Cele două cuirasate incredibil de scumpe s-au ciocnit în mod inevitabil, iar HMS Victoria s-a scufundat, după doar cinci ani de serviciu naval. Mai mult de jumătate din echipajul de pe Victoria a fost ucis. Tryon s-a scufundat odată cu nava.