Bill Clinton, invitat de onoare la marcarea a 20 de ani de la intervenţia NATO care a pus capăt tutelei Belgradului

Fostul preşedinte american este considerat un ”salvator” şi chiar un ”părinte al naţiunii” de către albanezi kosovari. Ei îi sunt recunoscători pentru faptul că a fost hotărât în decizia sa de a declanşa atacuri aeriene occidentale contra Serbiei lui Slobodan Miloşevici.

După trei luni de bombardamente – efectuate de NATO fără un mandat ONU -, cel mai puternic om de la Belgrad a fost înfrânt şi ordona, la 10 iunie 1999, retragerea trupelor sale. Douăzeci de ani mai târziu, episodul suscită tot atât entuziasm la Priştina câtă amărăciune provoacă la Belgrad.

”Cele 19 ţări cele mai puternice au atacat o mică ţară ataşată libertăţii. Ei ne-au provocat pagube enorme, după care suntem pe cale să ne resimţim în continuare”, aprecia săptămâna aceasta preşedintele sârb Aleksandar Vucici. Serbia înscrie în continuare în Constituţie tutela asupra Kosovo, căruia nu i-a recunoscut vreodată independenţa.

Independenţa Kosovo a fost proclamată în 2008, însă pe 12 iunie 1999, prin desfăşurarea trupelor NATO, şi-a pierdut Belgradul definitiv controlul asupra acestui teritoriu cu populaţie majoritar albaneză, plasat sub protecţie internaţională printr-o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU.

Alte articole

Vladimir Putin a semnat, în miez de noapte, decretele de recunoaştere a independenţei regiunilor Herson şi Zaporojie

Războiul din Kosovo (1998-1999) între forţe sârbe şi gherila separatistă kosovară albaneză s-a soldat cu 13.000 de morţi – 11.000 de albanezi, 2.000 de sârbi şi câteva sute de romi. El a fost marcat de atrocităţi împotriva unor civili şi de o campanie de epurare etnică ce a împuns pe drumuri sute de mii de refugiaţi.
Acesta a fost ultimul capitol al războaielor intercomunitare care au deşirat fosta Iugoslavie.

Oficiali kosovari, inclusiv numeroşi comandaţi de gherilă, au sărbătorit săptămâna aceasta evenimentul pe Twitter prin hashtagul în engleză „#Kosovo20yearsFree” (Kosovo20deanideLibertate).

Însă, la 20 de ani după ce au tăcut armele, situaţia nu s-a normalizat încă între Belgrad şi Priştina. Subiectele lor de discordie sunt extrem de numeroase şi par un obstacol în apropierea lor de Uniunea Europeană (UE), la care intenţionează să adere.

Din 2018, Priştina impune taxe vamale de 100% produselor de import sârbe, cerând să i se recunoască suveranitatea. Iar Priştina nu a implementat ”comunitatea municipalităţilor” sârbe, prevăzută prin acordul din 2013 încheiat sub egida ONU.

Potrivit unor estimări, aproximativ 120.000 de sârbi – din 1,8 milioane de locuitori – trăiesc în continuare în Kosovo, pe care-l consideră un leagăn istoric şi religios.

Peste 110 ţări – majoritatea occidentale – au recunoscut independenţa kosovară, însă Rusia şi China refuză s-o facă, ceea ce închide Kosovo uşa ONU. Însă susţinerea americană a fost de nezdruncinat. Steagul cu stele este prezent peste tot în Kosovo, inclusiv în administraţiile oficiale. Bill Clinton care se adresează miercuri mulţimii, are un bulevard şi o statuie în centrul Priştinei. O statuie de bronz a secretarei sale de Stat de la acea vreme, Madeleine Albright, este dezvelită miercuri.

Bill Clinton a fost decorat marţi de către preşedintele Hashim Thaçi, care i-a transmis recunoştinţa poporului său pentru că ”i-a adus libertatea”. Americanul i-a răspuns că va fi ”mereu mândru” de contribuţia pe care a avut-o.

La Washington, actuala administraţie americană a îndemnat luni Serbia şi Kosovo să-şi ”dubleze eforturile în vederea ajungerii la un acord complet, centrat asupra unei recunoaşteri reciproce”.