Majoritatea oamenilor se acceptă aşa cum sunt, dar sunt și persoane adulte care ajung „dependente” de operaţiile estetice, pentru că în permanenţă vor găsi ceva de corectat în look-ul lor. Medicul psihiatru Anamaria Ciubară a explicat că tulburarea dismorfică corporală (TDC), denumită și ”sindromul urâțeniei”, începe de obicei în copilărie, odată cu conştientizarea „defectului cheie”. O influență majoră o au și rețelele sociale, dar și de filtrele de înfrumusețare, folosite în exces. Cu timp, acestea ajung să provoace dependență, adolescenții ajung să fie nemulțumiți de modul în care arată în realitate.

Boala poate fi la fel de bine prezentă şi la indivizi maturi – de exemplu, la acele persoane „dependente” de operaţiile estetice, care în permanenţă vor găsi ceva de corectat în look-ul lor, susține medicul Anamaria Ciubară.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Profesorul Mircea Beuran dezvăluie greşeala majoră pe care ...

De la un accident banal, la confruntarea cu un inamic necruțător. ...

Comportamentul persoanei în cauză devine obsesiv-compulsiv, putând-se manifesta strict în legătură cu acel defect (de exemplu, când într-o conversaţie cu prietenii survine ca subiect ceva înrudit) sau poate fi permanent – la acele persoane plăcute ca aspect, însă care se percep ca hidoase, având probleme în a interacţiona cu cei din jur. În acest caz se asociază bulimia sau anorexia de cele mai multe ori, tulburări maniacale, iar un consult de specialitate va indica terapia cu antidepresive.

Citește și: Află câți centimetri ar trebui să ai în talie, în funcție de înălțime. Detaliul care poate depista riscul cardiovascular

Simptomele care dau de gol persoanele care suferă de ”sindromul urâțeniei”

Persoanele care suferă de ”sindromul urâțeniei” sunt preocupate excesiv în legătură cu un defect fizic – observabil sau nu. Au tulburări de comportament sau de încadrare socială din cauza acestui „defect”. În unele cazuri, aceste persoane suferă de bulimie – aversiune faţă de kilogramele în plus.

”Bolile de asociere sunt în general tot de domeniul psihiatriei. Cităm: bulimia, anorexia, izolarea socială, dificultăţi de comunicare, comportament obsesiv-compulsiv, depresii, fobie socială, evitarea altor persoane, sindromul personalităţii posesive, autopedepsirea – constând în rănirea propriului corp, lucrurile pot ajunge până la dismorfia musculară – convingerea că nu eşti destul de „bine-făcut”, sindrom prezent la unii body-builders”, mai spune medicul psihiatru.

Spre deosebire de majoritatea bolilor psihice, TDC face notă discordantă prin rezistenta pacienţilor la terapia clasică. Ceea ce pare însă să dea rezultate în ultimii ani este terapia comportamentală de grup, pacienţii trebuind să fie „educaţi” din nou cu privire la ceea ce societatea defineşte ca standard şi ceea ce noi reprezentăm în cadrul ei. Aceste forme de terapie se însoţesc în cele mai multe cazuri şi de tratament medicamentos, acesta fiind menit sa îmbunătăţească starea de spirit a pacienţilor şi să-i facă susceptibili la schimbare.