Biserica Sfântul Stelian este cunoscută drept lăcaşul de cult unde este bine să-ţi duci copilul sau pe unde trebuie să treci dacă îți dorești copii. Pe când de biserici se îngrijeau diferitele bresle ale Bucureştilor, biserica aceasta era în sarcina cofetarilor, fapt care nu putea decât să marcheze plăcut memoria celor mici, care, odată ajunşi adulți, duceau dulcea legendă mai departe. În anii comunismului, nimeni nu știe de ce, lângă zidurile sale s-au oprit buldozerele demolatoare ale lui Ceauşescu, iar acum, în biserică se găsesc icoane şi obiecte din alte lăcaşuri care nu au scăpat urgiei demolărilor. În 1847, lăcașul a căzut pradă „focului celui mare”, care a mistuit centrul Bucureştilor în ziua de Paşte. La refacere a contribuit şi Anton Pann, enoriaş şi cântăreţ la strana bisericii, îngropat în dreptul uneia dintre ferestrele bisericii, unde este ridicat un monument dedicat celui care a compus imnul naţional al României.