Călătoriile în timp reprezintă un subiect de mare interes pentru oricine, indiferent de pregătire sau credinţă. Unii cred cu tărie că acest lucru este posibil, ba chiar aduc dovezi privind acest lucru. Despre călătoriile în timp s-au scris cărţi, s-au făcut filme, dar nimeni nu poate afirma cu certitudine că este doar ficţiune sau că ar putea exista un sâmbure de adevăr. Dincolo de acestea rămân poveştile, mai mult sau mai puţin credibile.

Se spune că inclusiv Guvernul SUA este implicat în astfel de experimente, pe care le realizează la baza aeriană Montauk. Mulţi cred că laboratorul chiar a reuşit să creeze un „tunel al timpului”, care le-a permis oamenilor de ştiinţă să călătorească înapoi în timp, în 1943.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Rețeta Sandei Marin pentru cele mai bune sarmale de post cu ...

Oana Zăvoranu vrea să facă bani, așa că vinde lucruri din ...

Şi la Versailles se zvoneşte că ar exista un astfel de „tunel” fiindcă mai devreme, în 1901, două femei, Anne Moberly şi Eleanor Jourdain declarau sus şi tare că au alunecat accidental înapoi în timp. S-a întîmplat când vizitau un mic castel de la Versailles şi susţin că s-au trezit brusc în timpul Revoluţiei Franceze. O reputaţie faimoasă din acest punct de vedere are şi Strada Bold, din Liverpool, după ce mulţi oameni au afirmat că au fost duşi înapoi, în anii 1950 şi ’60, în timp ce se aflau pe această arteră.

Potrivit unui text semnat de Tim Swartz şi intitulat „La marginea timpului”, un om a alunecat în anii ’50, iar la întoarcere a dat detalii exacte cu privire la numele şi poziţionarea magazinelor existente acolo la vremea respectivă. În toamna lui 2010 a făcut vâlvă o secvenţă din pelicula „Le Cirque”, regizata de Charlie Chaplin, în urmă cu mai bine de opt decenii, unde apare o femeie care pare că vorbeşte la un telefon mobil. Internauţii au lansat speculaţii potrivit cărora femeia este un călător în timp, care comunica astfel cu unul dintre contemporanii săi.

VonHelton, vampirul călător

Despre acesta se sugerează că ar putea fi în parte vampir, dar unii afirmă despre el cu certitudine că ar fi călător în timp. Chiar el aduce dovezi în acest sens, prin fotografii periodice realizate cu sine însuşi. S-a fotografiat astfel în 1857, în Anglia, în 1916 era în Franţa, în 1945 la Berlin, iar în zilele noastre s-a pozat cu steagul american. Întrebarea care se pune este dacă el este într-adevăr un călător în timp sau „gena de vampir” îl menţine nemuritor.

Omul care s-a întâlnit cu sine însuşi

Hakan Nordqvist susţine că şi lui i s-a înâmplat un fapt nemaipomenit. A mers ce a mers prin „tunelul timpului” şi a avut surpriza să constate că la capăt s-a întâlnit cu sine însuşi. Era un Hakan ceva mai bătrân, la peste 70 de ani. Ca amintire a făcut o poză.

Ceasurile arheologului

Pasko Kuzman este un arheolog macedonean ale cărui rezultate în domeniu sunt apreciate de colegi, dar şi el este călător auto-proclamat în timp. Obişnuieşte să poarte mai multe ceasuri pe un braţ, care, susţine el, îl ajută să călătorească în timp: unul îl duce înapoi, în epoca bronzului şi epoca neolitică, unul îl duce în viitor, iar al treilea este „Ceasul Arheologic”, care îl înştiinţează cu privire la prezenţa de aurului, prin peregrinările sale.

Modernismul la Paris, în 1941

La prima vedere, această fotografie pare să nu aibă nimic ieşit din comun, doar că la o privire mai atentă, pe rândul din spate, se află un personaj care nu pare să facă parte din epocă. Un tânăr cu tricou şi ochelari de soare, care poartă la gât un aparat foto modern.

Profesorul vizionar din anii ’50

Într-un film educaţional din anii ’50, un profesor gesticulează lângă o tablă de scris pe care care sunt scrise cuvintele „With”, „No”, „Warning” (fără niciun avertisment, în traducere), „Game 2 Giants 9 Rangers 0” (jocul 2 Giants 9 Rangers 0). Acesta a fost scorul meciului doi din World Series 2010. Să fie oare o dovadă că profesorul era de fapt şi călător în timp, şi împătimit al sporturilor?

Telefonul mobil din presa începutului de secol XX

În 1906, ziarele anunţau inventarea „telefonului pentru buzunarul vestei”. Oare inventatorul Charles E. Alden venea din viitor?