Ortodoxe
Înainte-prăznuirea Naşterii Domnului; Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei

Greco-catolice
Sf. ep. m. Ignaţiu Teoforul

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Țara din Europa care îți dă bani ca să finalizezi studiile! ...

Avarie majoră la CET București Vest și CET Grozăvești. Mii ...

Romano-catolice
Sf. Zeferin, pp. m.

Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul, pomenit în calendarul creştin ortodox la 20 decembrie, face parte dintre părinţii apostolici care au urmat în succesiune directă Sfinţilor Apostoli.

A fost numit de creştini „Teoforul” (purtătorul de Dumnezeu) pentru marea sa dragoste de Dumnezeu, pe care îl purta în inima sa.

Tradiţie spune că Sfântul Ignatie a fost în pruncie copilul chemat de Iisus Hristos şi pus în faţa ucenicilor, arătându-le în ce mod poate omul să intre în împărăţia lui Dumnezeu: dacă se vor face nevinovaţi şi smeriţi ca pruncii.

A trăit în vremea împăratului roman Traian (98-117) şi a fost hirotonit episcop al cetăţii Antiohia din Siria. A fost închis pentru faptul că a refuzat să jertfească zeilor şi condamnat să fie dus la Roma şi aruncat la fiare, în circ, în faţa poporului. A primit cu bucurie această sentinţă, socotind că se jertfeşte pentru Hristos.

În drum spre Roma, Sfântul Ignatie a trimis scrisori către bisericile din cetăţile pe lângă care a trecut. Una dintre epistole a fost trimisă către prietenii din Roma pe care îi ruga să nu intervină la autorităţi ca să îi fie schimbată sentinţa. A primit moarte martirică, sfâşiat de fiare în circul de la Roma. Se spune că numai inima sa a rămas întreagă. Fiind găsită de necredincioşi, şi-au adus ei aminte de numele său şi au despicat-o în două, voind să vadă dacă este adevărat ceea ce se spunea despre Sfântul Ignatie „Teoforul”. Şi au aflat înăuntru pe amândouă părţile scris cu litere de aur: Iisus Hristos.

Sărbătorii i se mai spune Paştele fu­dulul’ şi Crăciun sătulul’, căci niciodată peste an ro­mâ­nul nu mănâncă atât de mult şi de greu. În popor, Ignatul mai e știut și drept Crăciunul țiganilor și este una dintre cele mai importante activități gospodărești ale iernii. 

Sângele e important

Oamenii au ajuns să respecte o combinație de tradiții străvechi și religioase, din care sângele s-a transformat în izvor de sănătate. Se crede și azi că ungerea obrajilor și a frunții cu sângele cald al porcului tăiat dă sănătate și viață lungă. Iar sângele de porc negru ține toate relele, farmecele și blestemele departe, iar untura lui e bună de descântat și la vrăji. Din sângele porcului sacrificat de Ignat și mălai sau făină se fac turtițe vindecătoare pentru bolnavi.

Orice gospodină știe că, în această zi, nu are voie să facă nimic altceva decât treburile legate de pregătirea porcului. Și dacă se apucă de treaba înainte de a vedea sângele animalului sacrificat, riscă să aibă probleme cu respirația. De aceea, cine nu are porc trebuie neapărat să taie o pasăre sau alt animal în această zi sau să înțepe creasta unei găini negre, cât să dea sângele. Astfel, ești ferit de boli tot anul. Totuși, miloșii nu trebuie să asiste la ritualul tăierii porcului, căci animalul moare greu, iar carnea se strică.

Ignatul se ține de bine

De Ignat, încep și pregătirile pentru masa de Crăciun. Se pun deoparte carnea pentru sarmale, pentru friptură și osânza pentru prăjituri. Iar febra pregătirilor pentru Sfintele Sărbători, strălucirea care îmbracă totul în jur creează o atmosferă inconfundabilă. Iar în acest decor festiv, credințele străvechi sunt la loc de cinste. Se presară mei și sare în jurul casei, la uși și la ferestre, ca să nu fure cineva belșugul casei. Dacă în inima porcului sacrificat e mult sânge închegat, stăpânul casei va avea noroc la bani. Ca să aibă un păr frumos și bogat, fetele mănâncă neapărat o bucățică de splină. Gravidele trebuie să respecte sărbătoarea, ca să aducă pe lume prunc sănătos și frumos. Cine lucrează de Ignat va suferi de convulsii, de dureri de cap și de amețeli.