CALENDAR ORTODOX 11 APRILIE 2020. Sărbătoare mare, se face pomenirea morţilor în Postul Paştelui 2020

Ortodoxe
Sf. Ier. Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului; Sf. Sfinţit Mc. Antipa, episcopul Pergamului

Greco-catolice
Sf. ep. m. Antipa al Pergamului

Romano-catolice
Ss. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc.

La Denia din Sfânta şi Marea Marţi se face pomenirea Pildei celor zece fecioare, spusă de Mântuitorul Hristos (Matei, 25; 1-13).

Alte articole

Calendar ortodox 4 octombrie 2026. Sărbătoare cu cruce neagră. Îl prăznuim pe Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae. Rugăciunea pentru pace și lumină în viață

Calendar ortodox 3 octombrie 2026. Este prăznuit Sfântul Dionisie Areopagitul, ocrotitor al celor care caută înțelepciune și echilibru spiritual. Se fac rugăciuni puternice în biserică

Biserica îndeamnă prin aceasta rânduială la milostenie în chipul dragostei faţă de Dumnezu şi de aproape, care împlineşte nevoinţele ascetice. Prin parabola acestei zile se arată că nevoinţele, postul şi metaniile fără întoarcerea cu dragoste către aproapele nostru nu sunt mântuitoare.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 aprilie, s-a născut la Bucureşti, la 7 octombrie 1787, într-o familie de credincioşi, fiind cel mai mic dintre fraţii săi.

În jurul vârstei de 20 de ani, s-a călugărit la Mănăstirea Cernica, sub numele de Calinic. Îndrumat de duhovnicul său, Pimen, a început o perioadă de aspre nevoinţe, cu post, rugăciuni, lecturi din Sfânta Scriptură şi din operele Sfinţilor Părinţi. Era un mare postitor, hrănindu-se cu legume şi pâine o dată pe zi, spune părintele Cleopa în vol. „Predici la Praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, 1996.

De la slujbele bisericii nu lipsea niciodată, vorbea puţin cu oamenii şi neîncetat cu Dumnezeu, prin rugăciunea inimii, şi avea darul lacrimilor.

Dobândind astfel o viaţă curată, a fost hirotonit preot şi duhovnic al mănăstirii. A fost plecat pentru un an în Muntele Athos. La întoarcerea de la Athos, după moartea stareţului Dorotei, obştea l-a ales, la 14 decembrie 1818, la conducerea mănăstirii, deşi avea numai 31 de ani.

Din acel moment, a condus mănăstirea 32 de ani, timp în care s-a străduit neîncetat să îmbunătăţească viaţa duhovnicească, astfel încât, după un timp, numărul călugărilor ajunsese la 350.

În 1850 a fost hirotonit arhiereu în scaunul episcopal de la Râmnicu Vâlcea. După 18 ani de păstorire în eparhia Râmnicului, Sfântul Calinic s-a retras, în 1867, la Cernica, simţindu-şi sfârşitul aproape. Pe 11 aprilie 1868, s-a mutat la cele veşnice, fiind îngropat în tinda bisericii „Sfântul Gheorghe”, ctitoria sa.

Considerat un adevărat sfânt atât de cei ce l-au cunoscut, cât şi de urmaşi, marele ierarh Calinic a fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în 1955 (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).

Pomenirea generală a morților în fiecare sâmbătă din Postul Mare nu este un lucru rău, deși nu este prevăzut de tipic, și ea se înscrie în atmosfera specifică acestei perioade de pregătire pentru întâmpinarea după cuviință a Învierii Domnului, când credincioșii se ocupă mai mult de sufletele lor. De aceea, este firesc să se gândească și la sufletele celor răposați, ajutându-i cu rugăciunea și cu milostenia.

De asemenea, parastasele din timpul Postului Mare se fac atât sâmbăta, cât și duminica, deoarece în aceste zile se săvârșește una dintre Liturghiile depline, fie a Sfântului Ioan Gură de Aur, fie a Sfântului Vasile cel Mare. Parastasul nu se face legat de Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, care se săvârșește în zilele săptămânii din post.

Faptul că nu toate sâmbetele din Postul Mare sunt menționate ca zile de pomenire a morților este un lucru corect, fără ca aceasta să împiedice săvârșirea slujbelor de pomenire generală a morților și în celelalte sâmbete, după cum nu poate nici obliga pe credincioși la practica de a pomeni pe morți în toate sâmbetele din Postul Mare.