Ortodoxe: Sfinţii Daniil Stâlpnicul şi Luca Stâlpnicul
Greco-catolice: Sf. cuv. Daniel Stâlpnicul
Romano-catolice: Sf. Damasus I, pp.
Sfântul Daniil Stâlpnicul s-a născut în satul Vitaria din Mesopotamia, într-o familie creștină. Părinții au hotărât să îl dăruiască lui Dumnezeu încă de când era copl, astfel că, la vârsta de doar 12 ani, a intrat în viața monahală.
Mai târziu, a părăsit mănăstirea și s-a retras într-un templu păgân părăsit de pe țărmul Mării Negre, unde s-a nevoit aspru. În timp, dorind să sporească și mai mult în rugăciune și osteneli, s-a urcat pe un stâlp, pe care a rămas până la sfârșitul vieții, îndurând arșița, frigul și ispitele demonilor, potrivit crestinortodox.ro
Atrași de înțelepciunea și sfințenia sfântului, în jurul stâlpului se strângeau constant ucenicii săi. Împăratul Leon cel Mare a venit și el să îl vadă, însoțit de principi și aristocrați din țări îndepărtate, cărora le-a arătat locul nevoințelor sfântului, spunând că aceasta este cea mai de preț comoară a imperiului.
Citeste si Constantin Dulcan, despre regula celor 7 ore de somn şi rugăciunea rostită de 7 ori pe zi
Sfântul Daniil și-a vestit singur ziua morții. În clipa în care sufletul i-a părăsit trupul, ucenicii au văzut deasupra stâlpului o mulțime de îngeri, proroci, apostoli și mucenici.
Sfântul Luca Stâlpnicul a trăit la Constantinopol în vremea împăratului Constantin Porfirogenetul (sec.X). A fost soldat în armata bizantină și a luptat într-un război contra bulgarilor din care a scăpat teafăr.
Văzând că Dumnezeu i-a purtat de grijă în război, Sfântul Luca a decis să se retragă la mănăstire. Ca să se nevoiască şi mai aspru, a urcat pe un stâlp de lângă Calcedon. S-a nevoit pe acel stâlp timp de 45 de ani, curățindu-și inima de toate gândurile și patimile sufletești și trupești.
Stâlp al răbdării ai fost râvnind strămoşilor, cuvioase: Dreptului Iov întru patimi, Sfântului Iosif întru ispite; şi în trup viaţa celor fără de trup având, Sfinte Preacuvioase Daniil, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Să cântăm Domnului, Cel Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Vrând să laud cu cântări pomenirea ta, Fericite Daniil, trimite-mi din cer rază purtătoare de lumină. Ca un soare mare ai răsărit, părinte, marginilor lumii, luminând adunările credincioşilor, cu făclia faptelor bune. Supunându-te, părinte, Legilor Stăpânului, ţi-ai ucis trupul cu înfrânarea şi l-ai supus pe el duhului.
Cu totul Om S-a arătat, rămânând şi după Întrupare ceea ce a fost, Domnul, Cel Ce S-a născut din tine Neschimbat, Născătoare de Dumnezeu.