Calendar ortodox 11 noiembrie 2025. Zi de mare sărbătoare, mii de români au onomastica! Tot marţi este pomenit Sfântul Mina, ocrotitorul păgubiţilor

Calendar ortodox 11 noiembrie 2025. Sfântul Mina era soldat, de neam egiptean şi de credinţă creştină. A trăit în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), care a dezlănţuit sângeroase persecuţii împotriva creştinilor.

Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Mina; Sf. Mc. Victor, Vichentie şi Ştefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul

Greco-catolice
Sf. m. Mina, Victor, Vichentie, Ştefanida; Sf. cuv. Teodor Studitul

Romano-catolice
Ss. Martin de Tours, ep.; Marina, fc. m.; Fer. Alice, fc. m.

Alte articole

Calendar ortodox 11 noiembrie 2024, Sfântul Mina, ocrotitorul celor păgubiţi. De ce se aprind lumânările la celălalt capăt în această zi

Calendar ortodox 10 decembrie 2023. Sfântul Mina, ocrotitorul celor păgubiţi

Calendar ortodox 11 noiembrie 2025. În acele timpuri de mare prigoană împotriva creştinilor, Sfântul Mina a plecat din armată şi s-a pustnicit, trăind departe de lume, voind mai bine a vieţui cu fiarele decât cu poporul care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu.

Era sihastru atunci când în cetatea Cotuanului (Frigia), în locurile unde fusese ostaş sub comanda tribunului Fermilian, s-a organizat o mare serbare păgână.

„Acel praznic, văzându-l Sfântul Mina mai înainte cu duhul, s-a aprins de râvnă după Dumnezeu, şi lăsând munţii şi pustietatea, a venit în cetate şi în mijlocul priveliştii a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toţi, şi a strigat cu glas tare: Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine. Acestea strigând sfântul, toţi cei de la privelişte şi-au întors ochii spre dânsul şi tăcând se mirau de îndrăzneala lui. Acolo se afla şi Piros, ighemonul cetăţii”. (Vieţile Sfinţilor)

Prognoza meteo. Vremea va rămâne instabilă, dar temperaturile vor fi peste media normală

La aceste cuvinte, mulţimea şi-a întors ochii spre dânsul şi, tăcând, se mira de îndrăzneala lui. Sfântul Mina a fost adus în faţa guvernatorului cetăţii, iar acesta l-a întrebat cine este. Sfântul Mina a strigat atunci în auzul mulţimii: „Eu sunt robul lui Iisus Hristos, Care împărăţeşte în cer şi pe pământ”.

„Şi iar l-a întrebat ighemonul: ‘Străin eşti sau eşti locuitor de aici? Şi cum ai îndrăzneala aceasta să strigi astfel în mijlocul priveliştii?’. Iar sfântul nerăspunzând la cuvintele lui, unul dintre ostaşii care stăteau înainte l-a cunoscut şi a zis: ‘Cu adevărat, acesta este Mina ostaşul care era sub stăpânirea tribunului Fermilian’ „. (Vieţile Sfinţilor)

Aflând guvernatorul că Sfântul Mina a fost ostaş, a poruncit să fie dus în temniţă şi păzit până la sfârşitul serbărilor.

„A doua zi a şezut ighemonul la judecată şi scoţând din temniţă pe Sfântul Mina, în toate chipurile voia să-l înduplece pe el la închinăciunea idolească, făgăduindu-i daruri şi cu munci îngrozindu-l”. (Vieţile Sfinţilor)

De neînvins, Sfântul Mina a fost torturat pentru a renunţa la credinţa creştină. Un oarecare dintre cei ce stăteau acolo îi spunea: „Miluieşte-te pe tine, omule, şi te supune poruncii ighemonului, mai înainte, până nu va fi zdrobit trupul tău de răni. Eu te sfătuiesc, apropie-te de zei, numai până la o vreme, ca să te izbăveşti de muncile acestea; iar pe urmă iarăşi vei sluji Dumnezeului tău. Vei aduce o dată jertfă idolilor şi puţină vreme vei sluji lor, ca să scapi de cumplitele munci”. (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Mare Mucenic Mina l-a îndepărtat pe sfătuitor ca pe un lucrător al fărădelegii şi, îndurând chinuri fără măsură, îl mărturisea necontenit pe Hristos.

„Deci, sfântul a fost spânzurat pe lemn şi cu unghii de fier strujit, iar muncitorul, batjocorindu-l, zicea: ‘Oare simţi vreun fel de dureri, Mina? Oare îţi plac muncile? Voieşti să-ţi mai îndulcesc această dulceaţă?’ „. (Vieţile Sfinţilor)

Chinuindu-l acesta a poruncit „să-l ardă pe sfânt cu făclii aprinse şi a fost ars tot trupul lui, iar el tăcea. Şi l-a întrebat pe el ighemonul: ‘Oare nu simţi focul, Mina?’ „.

Sfântul Mina a răspuns că: „Dumnezeul nostru pentru Care pătimesc este foc mistuitor şi-mi ajută mie şi pentru aceea nu bag în seamă focul acesta cu care mă ardeţi şi nu mă tem de muncile voastre cele de multe feluri. Pentru că îmi aduc aminte de cuvintele Domnului meu din Evanghelie: ‘Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă’ (Matei, 10, 28)”. („Vieţile Sfinţilor”)

Calendar ortodox noiembrie 2025. Sărbători religioase în noiembrie 2025. Ziua în care este bine să aprinzi lumânările la capătul opus. Cum îți este de ajutor acest ritual

Unul dintre ostaşi, martor la tortură, a spus către guvernator: „Stăpâne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creştinesc este nepriceput şi nu bagă seama de munci, ca şi o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci porunceşte mai degrabă a sfârşi pe acest creştin împietrit”. (Vieţile Sfinţilor)

Aşa s-a dat hotărârea de moarte pentru Sfântul Mina şi în afara cetăţii i s-a tăiat capul; apoi aprinzând ostaşii un foc mare au aruncat în flăcări trupul sfântului.

După ce s-a stins focul, unii dintre creştini au luat părţile din moaştele sfântului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pânză curată, le-au uns cu aromate, iar după puţină vreme le-au dus în patria lui şi le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit şi o biserică în numele său, săvârşindu-se acolo multe minuni.

Calendar ortodox 11 noiembrie 2025 – Sfântul Victor. Mesaje și urări de La Mulți Ani de trimis sărbătoriților

După Sfinții Mihail și Gavril și Sfântul Claudiu, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 11 noiembrie pe Sfântul Victor. Viața mucenicului este mai puțin cunoscută, însă povestea sa este una cu adevărat impresionantă.

În vremea împărăției lui Antonim, împăratul Romei, era un ostaș din Italia care făcea serviciul militar sub stăpânirea voievodului Sebastian. Numele lui era Victor și credea cu sfințenie în Domnul Iisus Hristos, iar numele Lui îl mărturisea înaintea tuturor.

Pornindu-se prigoană asupra creştinilor, a chemat voievodul pe fericitul Victor şi i-a zis: “Au venit la noi cărţi de la împăratul, poruncind să vă ducem pe voi, creştinii, la jertfele zeilor noştri; iar pe cei ce nu se vor supune, cu grele munci să-i chinuim. Deci tu, Victore, să aduci jertfă zeilor, ca să nu cazi sub munci, căci îţi vei pierde viaţa şi sufletul tău”.

Iar Sfântul Victor a răspuns: “Eu nu mă voi pleca poruncii împăratului celui muritor şi nu voi face voia lui, pentru că am pe Împăratul Cel fără de moarte, Dumnezeul şi Mântuitorul meu Iisus Hristos, a Căruia împărăţie este fără de sfârşit şi cei ce fac voia Lui vor avea viaţă veşnică; iar cei ce fac voia împăratului vostru cel muritor, a căruia împărăţie este vremelnică, vor pieri în veci”.

Voievodul a zis către dânsul: “Tu eşti ostaş al împăratului nostru, supune-te dar poruncii lui şi adă jertfă”. Sfântul a răspuns: “De acum nu mai sunt ostaş al împăratului vostru cel pământesc, ci al Celui ceresc, pentru că deşi am ostăşit o vreme sub stăpânirea împăratului vostru, însă n-am încetat a sluji Împăratului meu. Şi acum nu-L voi lăsa pe El şi idolilor voştri nu voi jertfi. Deci, fă ceea ce voieşti. Iată trupul meu este în mâinile tale, iar peste suflet are stăpânire numai Dumnezeul meu”.

Iar voievodul a zis: “Omule, singur pe tine te dai în primejdie, neascultând porunca; jertfeşte zeilor ca să te izbăveşti de muncile care îndată te vor ajunge pe tine”. Sfântul a răspuns: “Eu chiar aceasta voiesc, a răbda munci pentru Domnul meu şi mult mă voi bucura, învrednicindu-mă a pătimi pentru numele Lui”.

Atunci voievodul îndată a poruncit să-i sfărâme degetele şi să le rupă din încheieturi. Apoi a ars un cuptor foarte mult şi a aruncat pe Sfântul Victor într-însul, dar a rămas acolo trei zile viu şi nevătămat, ca şi cei trei tineri în cuptorul Babilonului. Iar muncitorul a poruncit a treia zi, să deschidă cuptorul şi să ia cenuşa mucenicului să o arunce în râu.

Dar când cuptorul a fost deschis, sfântul a ieşit sănătos, lăudând pe Dumnezeu pentru că nu s-a atins de dânsul focul şi nu l-a vătămat. După aceasta voievodul a chemat pe un vrăjitor şi i-a poruncit să omoare pe Sfântul Victor cu otravă. Acela a fiert carne cu otravă aducătoare de moarte şi i-a dat să mănânce.

Iar el a zis: “Deşi nu mi se cade a primi de la voi carne necurată şi a mânca, dar pentru ca să cunoaşteţi că nimic nu poate otrava cea aducătoare de moarte împotriva puterii Domnului meu, Dătătorul de viaţă, o voi mânca”. Apoi, rugându-se, a mâncat carnea cu otravă şi n-a pătimit nimic.

Văzând vrăjitorul că nu s-a vătămat sfântul din mâncarea otrăvită, a pregătit alte cărnuri cu otravă mai cumplită şi a zis către sfântul: “Dacă vei mânca şi aceasta şi vei fi viu, îndată voi lăsa tot meşteşugul vrăjitoriei şi al fermecătoriei şi voi crede în Dumnezeul tău”.

Iar Sfântul Victor a mâncat şi acele cărnuri amestecate cu otravă şi mai cumplită şi a rămas iarăşi nevătămat. Atunci vrăjitorul a zis cu mare glas: “Iată, ai biruit puterea vrăjitoriei mele, Victore, şi sufletul meu cel pierdut de demult l-ai scos acum din iad, pentru că cred în Domnul Iisus Hristos, Cel propovăduit de tine”. Apoi, ducându-se la casa sa, a adunat cărţile vrăjitoriei şi toate fermecătoriile şi le-a ars, apoi s-a făcut creştin desăvârşit.

Voievodul văzând că nimic nu a vătămat pe sfântul, s-a mâniat foarte şi a poruncit să-i taie toate vinele trupului; după aceasta să-l arunce într-o căldare cu untdelemn fierbinte. Însă sfântul zicea: “Aşa-mi este de plăcut acest untdelemn ce fierbe, precum celui însetat apa rece”.

Iar muncitorul, mai mult umplându-se de mânie, a poruncit să spânzure pe sfântul pe lemn şi să-i ardă tot trupul cu făclii; apoi amestecând nişte praf omorâtor cu oţet, l-a turnat în gura lui. Iar sfântul a zis: “Oţetul şi această otravă de moarte îmi este dulce ca mierea şi fagurul”.

Muncitorul, umplându-se mai mult de mânie, a poruncit să scoată ochii mucenicului lui Hristos. După aceasta l-a spânzurat cu capul în jos şi s-a dus lăsându-l aşa spânzurat trei zile.

Iar a patra zi, socotind ostaşii că mucenicul ar fi murit, au venit să-l vadă şi aflându-l pe dânsul viu, s-au spăimântat; iar toţi cei ce veniseră cu el au orbit şi-şi căutau fiecare povăţuitor. Dar sfântului, făcându-i-se milă de dânşii, s-a rugat lui Dumnezeu cu sârguinţă şi a zis către dânşii: “În numele Domnului meu Iisus Hristos, să vedeţi!”.

Apoi ei îndată au văzut şi, mergând, au vestit voievodului cele ce s-au făcut. Iar voievodul, mâniindu-se şi mai tare, a poruncit ostaşilor să jupoaie pielea de pe sfântul.

Aceasta făcându-se, o femeie din popor care venise la acea pierzare, anume Ştefanida, cu credinţa creştină, soţia unuia din ostaşi, a văzut două cununi frumoase coborându-se din cer, una pe capul Sfântului Mucenic Victor şi alta pe capul său, şi a început cu mare glas a ferici pe sfântul, zicând:

“Fericit eşti, Victore, şi fericite sunt pătimirile tale pentru Hristos; bine primită este lui Dumnezeu jertfa ta ca şi a lui Abel, pentru că singur te-ai jertfit Lui cu inimă dreaptă. Astfel te-a primit pe tine Dumnezeu, ca şi pe Enoh, bărbatul cel drept, pe care l-a dus în Rai ca să nu guste moartea până la o vreme. Drept eşti ca şi Noe cel plin de fapte bune şi desăvârşit în neamul său.

Crezut-ai ca şi Avraam şi te-ai adus pe tine jertfă lui Dumnezeu ca şi Isaac. Avut-ai osteneli ca şi Iacov şi te-ai făcut preaînţelept ca şi Iosif, căruia i-a fost dat a spune mai înainte cele ce erau să fie. Ispite ai răbdat precum Iov, care, după multe pătimiri a biruit pe diavolul; urmat-ai lui Isaia care a fost tăiat de Manase cu fierăstrău.

De tine focul nu s-a atins ca şi de cei trei tineri din cuptorul lui Nabucodonosor. Ţi-ai pus nădejdea spre Dumnezeu, precum David fiul lui Iesei. Căci iată, văd două cununi trimise din cer, una mai mare şi mai frumoasă, iar altă mai mică.

Deci, cea mai mare se aduce ţie de doisprezece îngeri, iar cea mai mică mie, căci şi eu sunt vas mai neputincios, însă sunt gata a intra în nevoinţă şi a răbda bărbăteşte pentru Domnul nostru şi sufletul meu a-l pune pentru El”.

Acestea grăind ea şi auzind-o voievodul, a poruncit celor ce stăteau înainte să o prindă pe dânsa şi să o aducă înaintea sa. Şi căutând spre dânsa cu mândrie, a întrebat-o, grăind: “Cine eşti tu?”. Sfânta a răspuns: “Sunt creştină!”.

Apoi a întrebat-o voievodul despre nume şi despre vârsta şi aflând că o cheamă Ştefanida şi are de la naşterea sa cinsprezece ani şi opt luni, iar cu bărbatul său a vieţuit un an şi patru luni, a început a grăi către dânsa mai cu blândeţe, zicând:

“Pentru ce vrei să laşi aşa degrabă lumea această frumoasă şi viaţa aceasta dulce şi cu bună petrecere împreună cu bărbatul tău şi voieşti a-ţi pierde frumuseţea tinereţii tale, dându-te singură de voie, la moarte pentru Cel răstignit?”.

Sfânta a răspuns: “Las lumea aceasta deşartă şi vremelnică şi toate dulceţile trupeşti ce sunt pe pământ, precum şi pe bărbatul meu, ca să pot ieşi împreună cu fecioarele cele înţelepte în întâmpinarea Mirelui Celui nemuritor, a lui Hristos Mântuitorul meu”.

Iar voievodul a zis către dânsa: “Lasă acele cuvinte mincinoase şi nefolositoare despre Dumnezeul tău şi te apropie de zeii noştri şi le jertfeşte lor”. Sfânta Ştefanida a răspuns:

“Tu şi zeii tăi sunteţi plini de minciuni, iar eu grăiesc adevărul; căci Domnul meu adevărat este şi nu este nedreptate întru Dânsul. Deci nu voi jertfi mincinoşilor zei, ci voiesc a fi jertfă bine primită adevăratului Dumnezeu, Care vieţuieşte în cer, ca să nu mă lipsesc de cununa cea pregătită mie întru împărăţia Lui”.

Iar muncitorul îndată a poruncit să plece la pământ vârfurile a doi copaci de finic ce erau acolo şi să lege de dânşii pe Sfânta Ştefanida, şi să o sfâşie. Deci, i-a legat un picior de vârful finicului celui plecat, iar altul de celălalt vârf, apoi le-a dat drumul.

Iar finicii, ridicându-se la înălţimea lor, au despărţit pe sfânta în două. Atunci sfântul ei suflet zburând ca o pasăre, şi-a aflat cuib în cer şi cununa cea pregătită ei. Iar pe Sfântul Victor a poruncit tiranul să-l taie cu toporul.

Sursă: calendarortodox.ro

Alți Sfinți prăznuiți pe 11 noiembrie

În data de 11 noiembrie în Calendarul Creștin Ortodox, pe lângă Sfântul Victor, sunt prăznuiți și

• Sfinții Marele Mucenic Mina cel din Cotiani,
• Sfântul Mucenic Vichentie diaconul,
• Sfânta Muceniţă Stefanida
• Preacuviosul Părintelui nostru Teodor mărturisitorul, egumenul studiţilor (Mănăstirea Studion, la Constantinopol).

Mesaje și urări de La Mulți ani de Sfântul Victor

• De Sfântul Victor: La mulți ani, plini de fericire și împliniri! Să te pupe norocul și să ai numai zâmbete și soare în calea ta!
• Victoraș, să fii iubit și în viață fericit. Cele mai bune gînduri și multă sănătate!

• Scumpă Victoria, îți doresc să îți sărbătorești ziua numelui înconjurată de sănătate, fericire și de privirile pline de iubire ale celor dragi ție!

• La mulţi ani şi voioşie, Domnul alături să-ţi fie, bucurii să-ţi dăruiască şi nimic să nu-ţi lipsească!

• Să ai parte de cât de multă fericire îți poate cuprinde inima, de cât de multe zâmbete îți poate dărui o zi și de toate binecuvântările pe care ți le poate aduce viața. La mulți ani, Victoria, Victor!

• La mulţi ani, Victor/Victoria! Sfantul Victor să-ţi dea sănătate şi putere să lupţi pentru idealurile tale. Să ai parte numai de clipe minunate, de bucurii şi fericire alături de cei dragi.

• La mulţi ani! Ziua numelui tău să fie luminoasă şi să se prelungească în multe altele aducătoare de bucurii. La mulţi ani de Sfântul Victor!

• Îţi urez La Mulţi Ani, pentru că porţi acest nume. Fie că Sfântul Victor pe care îl reprezinţi să-şi coboare ochii asupra ta şi să îţi dăruiască fericirea dorită şi liniştea interioară.

• Să ai parte de cât de multă fericire îți poate cuprinde inima, de cât de multe zâmbete îți poate dărui o zi și de toate binecuvântările pe care ți le poate aduce viața. La mulți ani, Victoria, Victor!

• Dacă toată lumea îți dorește ca această zi să fie una minunată, eu îți urez ca toate zilele ce urmează să fie pline de bucurii și realizări și să îți umple sufletul de voie bună. La mulți ani de Sf. Victor!

• La mulți ani, Victor. O viață plină de surprize frumoase!

• La mulți ani, Victoria. Îți doresc multă fericire și o viață lungă alături de cei dragi!

Calendar romano-catolic 11 noiembrie 2025. Sfântul care prevestește cât de grea e iarna. Sărbătorit pe 11 noiembrie. Și unii români țin cont de el

Fermierii țin cont și de tradiții atunci când își pregătesc culturile. De exemplu, pe 11 noiembrie se așteaptă ca un sfânt să le „prognozeze” cât de grea sau ușoară urmează să fie iarna.

Timp de secole, tradițiile țăranilor au oferit previziuni despre vreme și recoltă. Se spune că Ziua Sfântului Martin, în special, determină vremea în timpul iernii.

Ziua Sfântului Martin este sărbătorită pe 11 noiembrie. Copiii merg în colindat cu felinarele iar experții meteorologici urmăresc cu atenție cerul.

Sfântul care prevestește cât de grea e iarna. Sărbătorit pe 11 noiembrie. Și unii români țin cont de el
Conform acestor vechi legende meteorologice, Ziua Sfântului Martin dezvăluie deja dacă se așteaptă o iarnă blândă sau aspră.

Se spune că: „Dacă este ceață în Ziua Sfântului Martin, iarna va fi de obicei blândă”. Tot blândă va fi iarna și „Dacă Ziua Sfântului Martin este înnorată și umedă” .

Expertul Jurik Müller, care studiază zicalele fermierilor, explică conform Berliner Morgenpost : „Dacă este ceață în această zi, adică vreme umedă și înnorată, există o probabilitate de două treimi (65%) de așteptare a unei ierni în general blânde”.

Cum vremea de Sfântul Martin prevestește iarna
Dacă vremea este senină în ziua Sfântului Martin, prognoza arată complet diferit. Tradiția spune că „Dacă ziua Sfântului Martin este însorită, va urma o iarnă rece” și „Dacă Sfântul Martin are barba albă, iarna va fi lungă și grea” prevestesc atunci o iarnă aspră. Aceste proverbe meteo se bazează pe observațiile țăranilor de-a lungul multor secole.

Chiar și experții meteorologici consideră proverbele tradiționale despre vreme destul de remarcabile. Horst Malberg, profesor la Universitatea Liberă din Berlin, a cercetat ani de zile vechi zicători despre vreme și a făcut o descoperire surprinzătoare: „Regula fermierului mediu are o probabilitate de a fi corectă de aproximativ 67%. Asta înseamnă că duce la rezultatul corect în două din trei cazuri”, a declarat omul de știință pentru ziarul taz .

Prognozele Serviciului Meteorologic German: Iată cum va fi vremea de Ziua Sfântului Martin
Ziua Sfântului Martin poate aduce și o „vară a Sf. Martin” – o ultimă perioadă caldă înainte de instalarea iernii. Cu toate acestea, mesajul meteo „Vara Sfântului Martin nu durează mult” avertizează că aceste zile blânde sunt doar scurte. Acest model meteorologic face uneori posibilă chiar și recoltarea strugurilor în noiembrie în Elveția și Austria. Unii experți meteorologici prevăd o iarnă blândă.

Serviciul German de Meteorologie (DWD) prognozează vreme înnorată cu ceață sau ceață densă în multe zone pentru sâmbătă (8 noiembrie). Conform prognozei, cerul va rămâne predominant înnorat până marți, cu puțin soare la munte.

Cerul va rămâne în mare parte uscat, deși există șanse de burniță în unele locuri. Nu se așteaptă brumă, temperaturile fiind prognozate să ajungă între 6 și 13 grade Celsius – doar în sud există șanse de brumă ușoară izolată.

Cine este Sfântul Martin sărbătorit pe 11 noiembrie?
Sfântul Martin s-a născut pe la anul 316 în Savaria, provincia Panonia (și nu „Tafonia”, azi Szombathely, în Ungaria), ca fiu al unui tribun roman păgân, dar a primit o educație creștină în Pavia, orașul natal al tatălui său, devenind catehumen la vârsta de zece ani, scrie doxologia.ro.

Făcând ascultare de fiu, a trebuit să  recruteze în armata imperială romană, făcând parte din garda de corp a împăratului Constantin II.

Relocat în legiunile de cavalerie de la Amiens (în Galia), odată a întâlnit la poarta orașului un cerșetor aproape dezbrăcat. Făcându-i-se milă, și-a tăiat cu sabia în două pelerina soldățească (numită în latină „cappa”), dăruindu-i jumătate din ea celui aflat în nevoie. În noaptea ce a urmat, L-a visat pe Domnul Hristos Care i-a dezvăluit că El însuși s-a aflat în chipul săracului.

La scurtă vreme după această întâmplare, în anul 351, soldatul Martin a fost botezat de Sfântul Ilarie, episcop de Pictavium (Poitiers).

Cinci ani mai târziu a cerut să fie eliberat din slujba militară, spunând că nu mai dorește să verse sânge și că, dacă ar crede cineva că părăsește serviciul militar din lașitate, va merge înaintea armatelor inamice în prima linie, dar fără arme. Avea pe atunci 40 de ani.

A trecut la cele veșnice aflându-se într-o călătorie misionară, la 8 noiembrie 397. Mii de credincioși, călugări și fecioare l-au petrecut pe drumul de 40 de kilometri până la Tours, arătând dragostea de care ierarhul s-a bucurat. Ziua înmormântării sale, 11 noiembrie, a devenit și ziua sa de pomenire, Episcopul Martin fiind primul sfânt occidental pomenit fără să fi fost martir, așa cum în Răsărit, un alt mare ascet, Cuviosul Antonie cel Mare (+356), este prima persoană trecută în rândul sfinților care și-a vărsat sângele pentru Hristos nu într-o zi, ci de-a lungul întregii vieți.

Popularitatea Sfântului Martin în Apus a crescut de-a lungul timpului. Sfântul Paulin de Nola, impresionat de viața acestuia, a întemeiat o mănăstire în orașul său. Retorul Sulpicius Severus, un prieten al sfântului, a alcătut prima biografie a acestuia, pe la anul 395, foarte populară în Evul Mediu. O altă lucrare biografică a fost alcătuită de un urmaș al său în scaunul episcopal, Sfântul Grigorie, o sută de ani mai târziu.

Curând s-au construit în tot Apusul numeroase mănăstiri și biserici patronate de Sfântul Martin. Numai în Franța, astăzi 237 de localități și aproximativ 3600 de biserici îi poartă numele. Iar până azi, copiii din Germania merg în procesiuni cu felinare aprinse în noaptea Sfântului Martin, cântând despre dărnicia lui, purtând straie care contrastează cu tradiția nu la fel de pioasă a Halloween-ului.