Ortodoxe: Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare; Sfântul cuvios Petru Atonitul
Greco-catolice: Sfântul Cuvios Onofrei; Sfântul Cuvios Petru Atonitul. Harți
Romano-catolice: Sfântul preot Gaspar
Sfântul Cuvios Onufrie a trăit în jurul anilor 350-400, în pustiul Egiptului, potrivit crestinortodox.ro. la scurt timp după ce a fost botezat, Sfântul Onufrie a fost dus de tatăl său la o mănăstire pentru a fi crescut în spiritul iubirii de Hristos.
Pe drumul spre mănăstire, micul Onufrie a fost hrănit de o căprioară albă trimisă de Dumnezeu. Aceasta l-a hrănit până la vârsta de trei ani, când Onufrie a început să mănânce hrana pe care o consumau şi călugării.
Citeşte şi Tradiţii în luna IUNIE. Ce se întâmplă dacă tună şi fulgeră în luna lui Cireşar
Mai târziu, sfântul a părăsit mănăstirea şi a plecat în deşert, unde a trait în singurătate vreme de 70 de ani. În tot acest timp, a dus lupte cumplite cu demonii ispitelor. După ce firea lui s-a întărit şi s-a desăvârşit în dragostea pentru Dumnezeu, un înger a coborât la el şi a început să-i aducă pâine. Sfântul nu mânca altceva decât pâine şi curmale dintr-un palmier crescut chiar lângă chilia lui.
Cu timpul hainele i s-au distrus complet, astfel că singurele acoperământuri i-au rămas părul şi barba, care crescuseră până la pământ. De aceea, în icoane, Sfântul Onufrie este reprezentat îmbrăcat foarte sumar, el însuşi fiind o icoană a simplităţii şi smereniei.
Într-o zi, Cuviosul Pafnutie cel Mare a mers călăuzit de înger prin desert şi a ajuns la chilia Sfântului Onufrie. Întrebat de Pafnutie cum s-a împărtășit în tot acest timp petrecut în pustie, Cuviosul Onufrie a răspuns că, în fiecare duminică, un înger al Domnului îi aducea Trupul și Sângele Domnului.
Cei doi şi-au petrecut noaptea în rugăciune, iar dimineaţă, Onufrie i-a spus Sfântului Pafnutie că Dumnezeu l-a călăuzit până la peștera sa pentru a-i îngropa trupul, căci venise vremea să treacă la cele veșnice. Apoi, Sfântul Onufrie s-a întins pe pământ și a murit. Mormântul său a fost săpat de doi lei. Trupul său a fost îngropat cu cinste de Sfântul Onufrie care, după ce şi-a dus la îndeplinire misiunea, s-a întors la mănăstirea lui și le-a povestit și celorlalți frați întru Domnul viața minunată a acestui mare sfânt.
Pe la vârsta de şapte ani, mergea singur la trapeză şi cerea în fiecare zi o bucăţică de pâine pe care o ducea, apoi, la icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe. El punea bucata de pâine în faţa icoanei adresându-I-se lui Iisus şi spunându-i: „Şi Tu eşti mic, dar nu mănânci niciodată. Poate Ţi-o fi şi Ţie foame. Iată, primeşte partea mea şi mănâncă. E pâine proaspătă„. Iar Pruncul Sfânt întindea mânuţa Sa din icoană şi lua pâinea din mâinile lui Onufrie, scrie ziarullumina.ro
Într-o zi, călugărul de la trapeză l-a urmărit pentru a vedea unde duce pâinea şi ce face cu ea. S-a minunat foarte când a văzut ce se întâmplă şi a înţeles că Însuşi Hristos primeşte pâinea. Apoi i-a povestit stareşului ce văzuse, iar stareţul i-a zis trapezarului să nu îi mai dea pâine lui Onufrie şi să îi spune copilului: „Du-te şi cere pâine de la Acela Căruia i-ai dat de atâtea ori!„. Astfel făcând trapezarul, Onufrie s-a dus înaintea icoanei cu lacrimi în ochi şi I-a spus Pruncului Hristos că nu a mai primit pâine. Atunci, Mântuitorul i-a întins o pâine mare, frumoasă şi caldă. Sfântul Onufrie a dus pâine stareţului povestindu-i întâmplarea, iar stareţul le-a împărţit tuturor călugărilor din pâine spre binecuvântare şi învăţătură.
Sfinte Părinte Onufrie, ţie, când erai copil, ţi-a dat Pruncul Hristos o pâine mare şi frumoasă; de aceea te rugăm, ca prin rugăciunile tale, să ne rânduieşti şi nouă toate cele spre trebuinţa trupului şi sufletului, ca astfel să putem creşte mari şi să urmăm pilda vieţii tale. Amin.
Sfântul Petru Athonitul a fost îndemnat de Maica Domnului să meargă în Muntele Atos şi să locuiască într-o peşteră. Acolo, s-a hrănit cu ierburile care creşteau în jurul peşterii, iar mai târziu, după ce s-a nevoit vreme îndelungată şi s-a întărit în iubirea pentru hristos, un înger pogorât din ceruri îi aducea pâine la 40 de zile.
După trecerea la cele veşnice, trupul său a fost binecuvântat cu neputrezirea.