Sărbători religioase ortodoxe: Sf. Cuv. Auxentie, Maron şi Avraam
Sărbători religioase greco-catolice: Sf. cuv. Auxenţiu; Chiril şi Metodiu – patronii Europei
Sărbători romano-catolice: SS. Ciril, călug. şi Metodiu, ep., patroni ai Europei; Valentin, pr. m.
Sfântul Cuvios Auxentie, pomenit în calendarul creştin ortodox la 14 februarie, s-a născut la Constantinopol, în timpul împăratului Teodosie II (408-405).
Era recunoscut şi preţuit în Constantinopol pentru calităţile militare şi pentru cunoştinţele sale teologice.
Apropierea Sfântului Auxentie de oameni înduhovniciţi a făcut ca în cele din urmă să aleagă calea monahală. Deci, lăsând deşertăciunea lumii acesteia, slava şi tulburarea, s-a făcut ostaş al împăratului Hristos şi, monah fiind, a fost hirotonit mai întâi diacon, apoi preot şi a luat putere asupra diavolului ca să-l izgonească din oameni.
Pentru acest dar era cunoscut în cetatea împărătească; fugind de slava omenească şi dorind viaţa mai liniştită s-a dus mai întâi în Bitinia şi de acolo într-un munte pustiu în regiunea Calcedonului. Fiind descoperit de nişte păstori, lumea a început să vină la dânsul, pentru că primise daruri tămăduitoare pentru cei suferinzi.
Pentru a nu-şi pierde liniştea, credincioşii i-au construit o chilie în vârful muntelui. Aici Sfântul Auxentie comunica cu cei care veneau pentru sfat şi tămăduire printr-o ferestruică tăiată în peretele chiliei.
Pe lângă darul tămăduirii, Sfântul Auxentie mai avea şi pe cel al vederii înainte, pentru că odată au venit la el doi oameni, unul credincios, iar altul eretic. Pe primul sfântul l-a primit cu dragoste; iar către celălalt nu a zis nici un cuvânt. Pe drum fiind, cel rău credincios, care îl hulea pe sfânt, a aflat că fiica sa este bolnavă. Supărat şi îndurerat, cunoscându-şi păcatul, a luat-o pe ea şi cu smerită rugăminte a cerut Sfântului Auxentie să o vindece. S-au tămăduit astfel amândoi, atât fata cât şi tatăl de credinţa lui rea.
Sfântul Auxentie a participat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451) unde a luat apărarea dreptei credinţe (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).