Calendar ortodox 14 septembrie 2025. Sărbătoare cu cruce roşie de Înălţarea Sfintei Cruci

Calendar ortodox 14 septembrie 2025. Sărbătoare cu cruce roșie pentru creștinii ortodocși din întreaga lume de Înălțarea Sfintei Cruci. În această zi sfântă sunt sărbătorite două evenimente de mare importanță pentru poporul creștin.

În primul rând, descoperirea crucii pe care Mântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit și înălțarea acesteia în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, pe 14 septembrie 334, iar în cel de-al doilea rând, aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629 și depunerea ei cu mare cinste pe biserica Sfântului Mormânt.

Ortodoxe
Înălţarea Sfintei Cruci (Post)

Greco-catolice
Înălţarea Sfintei Cruci. Post şi ajun

Alte articole

Calendar ortodox 3 septembrie 2025. Sființii români ce sunt sărbătoriți miercuri

Calendar ortodox 1 septembrie 2025. Sfântul Dionisie Exiguul, începutul Noului An Bisericesc. Zi de post

Romano-catolice
Înălţarea Sfintei Cruci

Calendar ortodox 14 septembrie 2025. Tradiții și obiceiuri de sărbătoarea Înălțarea Sfintei

Potrivit tradiției, se spune că, ziua de 14 septembrie, este cea care vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. În scrierile folclorice, se mai spune că, şerpii se întâlnesc la un loc şi produc o mărgică numită „piatra nestemată”, despre care se crede că vindecă orice boală.

De sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie, se mai strâng plante de leac. Aceaste sunt apoi duse la sfânta biserică, împreună cu un buchet de flori care să conțină și busuioc. Potrivit tradiției, acest buchet se lasă la sfânta cruce pentru a fi sfinţit, apoi adus acasă, pentru folosirea la vindecarea de boli.

În Bucovina, de pildă, oamenii puneau în ramurile pomilor fără rod, cruci din busuioc sfinţit, pentru a avea o recoltă bogată în toamna următoare.

Calendar ortodox 14 septembrie 2025. Rugăciune puternică de Înălțarea Sfintei Cruci
De sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie, creştinii pot rosti această rugăciune puternică, despre care se spune că ţine la distanţă orice boală.

„Să se scoale Dumnezeu, și să se risipească vrăjmații Lui, și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul, cum se topește ceara de fața focului, așa să piară demonii de la fața celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii, zicând: Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, care gonești demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorât la iad, și a călcat puterea diavolului, și te-a dăruit nouă pe tine, cinstita Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmașul. O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Sfânta Fecioară Născatoare de Dumnezeu și cu toți Sfinții, în veci. Amin!”

Prognoza meteo. Furtuni de vară în septembrie, cu tunete şi fulgere. Meteorologul Silviu Grigore anunţă ploi torenţiale în weekend

Înălţarea Sfintei Cruci este sărbătorită de către Biserică în ziua de 14 septembrie.

Când a binevoit Dumnezeu să dea deplină libertate Bisericii Sale, a ales pentru acest scop, dintre toţi împăraţii lumii, pe Sfântul împărat Constantin cel Mare şi pe mama sa, Elena. Prin aceşti Sfinţi împăraţi a adus Dumnezeu libertate religioasă în lume, a slăbit păgânismul şi idolatria şi a întărit Biserica şi credinţa creştină pe pământ. („Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie,)

Sfântul Mare Împărat Constantin cel Mare (306-337) voia să găsească atunci Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul, iar pentru aceasta a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena.

În decursul timpului însă, peste locul unde se afla îngropată Crucea, fusese construit un templu păgân, căci împăratul roman Hadrian (117-138) „în locul celei mai frumoase cetăţi a Ierusalimului, cea risipită de Tit (79-81), a zidit cetatea în numele său, numind-o Elia Capitolina, fiindcă el se numea Eliu Adrian, atunci mormântul Domnului a poruncit să-l astupe cu ţărână şi cu pietre, iar pe muntele acela unde Domnul s-a răstignit, a zidit o capişte spurcatei sale zeiţe Venera şi a pus într-însa idol, iar deasupra mormântului celui dumnezeiesc a pus un alt idol al zeiţei. (…) Şi unde era biserica lui Solomon a zidit o capişte idolească şi a poruncit ca nimeni să nu îndrăznească a numi cetatea aceea Ierusalim, ci să o numească Elia”. (Vieţile Sfinţilor)

„Deci, fericita împărăteasă Elena, vrând să găsească crucea cea de viaţă făcătoare a Domnului, cea ascunsă de evrei, a chemat pe toţi evreii şi i-a întrebat pe dânşii, ca să-i arate ei locul unde era ascunsă cinstita cruce a Domnului. Dar lepădându-se ei, că nu ştiu, împărăteasa Elena i-a îngrozit cu munci şi cu moarte, şi aceia i-au arătat ei un bărbat bătrân, anume Iuda, zicând: ‘Acesta poate să-ţi arate ţie ceea ce se caută, de vreme ce este fiul unui cinstit prooroc’ „. (Vieţile Sfinţilor)

Făcându-se multă cercetare, au mers la un loc unde era un munte mare împresurat cu pământ şi cu pietre, acolo, Iuda a arătat că este ascunsă crucea Domnului.

Împărăteasa Elena a poruncit ca să se risipească capiştea cea idolească şi să se răscolească ţarina şi să se sape. Iar patriarhul Ierusalimului, Macarie, rugându-se la locul acela, îndată s-a arătat mormântul şi locul căpăţânii în partea dinspre răsărit şi aproape de dânsele au aflat îngropate trei cruci şi după aceea au aflat cinstitele piroane. Dar neştiind care ar fi fost crucea lui Hristos, s-a întâmplat în acea vreme că se ducea un mort la îngropare şi atunci patriarhul, a cerut celor ce-l duceau să stea; şi se aşezară crucile pe mortul acela câte una pe rând, iar când au pus crucea lui Hristos, îndată mortul a înviat şi s-a sculat viu cu puterea Dumnezeieştii Cruci a Domnului.

Calendar ortodox 13 septembrie 2025: Zi de mare sărbătoare, cu dublă semnificație pentru ortodocşi. Ce se întâmplă dacă tună sau dacă ciorile se strâng în stoluri

Deci, împărăteasa primind cu bucurie cinstita cruce, i s-a închinat şi a sărutat-o; asemenea şi toată suita împărătească. Alţii însă nu puteau să vadă şi să sărute sfânta cruce în acea vreme, din pricina mulţimii celei mari de lume, şi au dorit ca măcar de departe s-o poată vedea. Atunci patriarhul Macarie, stând la un loc mai înalt, a făcut înălţarea, arătând cinstita cruce mulţimii, iar ei au strigat: „Doamne miluieşte”.

De atunci s-a început praznicul „înălţării cinstitei Cruci a Domnului”.

Al doilea eveniment, ce a făcut ca această mare sărbătoare să se generalizeze, a fost aducerea Sfintei Cruci de la perşi. În anul 611, trupele persane au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica Învierii şi au luat crucea pe care fusese răstignit Hristos. Câţiva ani mai târziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrânt armatele perşilor şi i-a alungat din Ierusalim.

Sfânta Cruce a fost recuperată şi adusă de însuşi împăratul, care, la 14 septembrie 630, a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor.

În 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol. De atunci, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, limitată până în acel an numai la Ierusalim, s-a extins treptat, în toată Biserica de Răsărit.

În Biserica apuseană, sărbătoarea a fost introdusă de papa Serghie I (687-701), care era antiohian de origine.

Înălţarea Sfintei Cruci, spre deosebire de alte praznice împărăteşti, se serbează cu post, pentru că aduce aminte de patimile şi de moartea Mântuitorului Hristos.

Taina cea mare a Crucii este ascunsă în taina mântuirii neamului omenesc, care s-a pregătit chiar de la întemeierea lumii. Crucea lui Hristos este cel dintâi altar de jertfă al Bisericii creştine pentru că pe dânsa S-a jertfit Mântuitorul lumii şi a sfinţit-o cu Sângele Său, iar pe noi ne-a răscumpărat din robia păcatului, spune părintele Cleopa Ilie.