Calendar ortodox 13 septembrie 2025: Zi de mare sărbătoare, cu dublă semnificație pentru ortodocşi. Ce se întâmplă dacă tună sau dacă ciorile se strâng în stoluri

Calendar ortodox 13 septembrie 2025. Sfințirea Bisericii Învierii din Ierusalim. Biserica Învierii, cunoscută și sub numele de Biserica Sfântului Mormânt, este unul dintre cele mai sfinte locuri pentru creștini, deoarece se crede că este locul unde Iisus Hristos a fost răstignit, îngropat și înviat. Prima biserică de pe acest loc a fost construită de împăratul Constantin cel Mare în secolul al IV-lea, după ce mama sa, Sfânta Elena, a descoperit adevărata cruce a lui Hristos în Ierusalim.

Potrivit unei cronici, sfințirea bisericii a avut loc la 13 septembrie 335, cu mulți episcopi și credincioși adunați pentru ocazie. A doua zi, 14 septembrie, episcopul Macarie al Ierusalimului a arătat pentru prima dată lemnul sfânt al crucii poporului de pe amvonul bisericii, iar ei l-au venerat cu evlavie. Acesta a fost începutul sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci.

Prognoza meteo. Un mic vortex aduce averse şi scad simţitor temperaturile. Meteorologul Oana Păduraru anunţă vreme rea în weekend

Calendar ortodox 13 septembrie 2025. Ajunul Înălțării Sfintei Cruci
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci se sărbătorește la 14 septembrie în fiecare an, ca o amintire a descoperirii și ridicării crucii de către Sfânta Elena și episcopul Macarie. Crucea este un simbol al sacrificiului și victoriei lui Hristos asupra morții și păcatului, și un semn al iubirii și milostivirii lui Dumnezeu pentru omenire.

Sărbători religioase sâmbătă, 13 septembrie 2025.

Ortodoxe
Târnosirea bisericii Învierii din Ierusalim; Sf. Sfinţiţi Mc. Corneliu Sutaşul şi Ciprian, episcopul Cartaginei; Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; Sf. Mc. din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian şi Valerian

Greco-catolice
Sfinţirea Bisericii Învierii din Ierusalim; Sf. m. Corneliu Sutaşul

Romano-catolice
Sf. Ioan Gură de Aur, ep. înv.

Calendar ortodox 13 septembrie 2025. Târnosirea bisericii Învierii din Ierusalim este sărbătorită de Biserică în ziua de 13 septembrie. Biserica Învierii sau Biserica Sfântului Mormânt este o construcţie ridicată de Sfânta împărăteasă Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337), la Ierusalim, pe muntele Golgota, deasupra Sfântului Mormânt.

„După patima cea de bunăvoie a lui Hristos, după înviere şi după înălţarea la ceruri, acel loc sfânt pe care s-a săvârşit mântuirea noastră era urât şi întinat de oamenii cei urâtori de Hristos.

Mai ales Adrian, împăratul necurat (117-138), toate aceste sfinte locuri le-a batjocorit cu necuraţi idoli şi jertfe. Şi mai cu seamă când în locul celei mai frumoase cetăţi a Ierusalimului, cea risipită de Tit (79-81), a zidit cetatea în numele său, numind-o Elia Capitolina, fiindcă el se numea Eliu Adrian, atunci mormântul Domnului a poruncit să-l astupe cu ţărână şi cu pietre, iar pe muntele acela unde Domnul s-a răstignit, a zidit o capişte spurcatei sale zeiţe Venera şi a pus într-însa idol, iar deasupra mormântului celui dumnezeiesc a pus un alt idol al zeiţei. (…) Şi unde era biserica lui Solomon a zidit o capişte idolească şi a poruncit ca nimeni să nu îndrăznească a numi cetatea aceea Ierusalim, ci să o numească Elia.

Acestea toate le-a făcut vrând ca şi pomenirea numelui lui Iisus Hristos să o piardă pe pământ; pentru aceea i-a schimbat numele şi cetăţii în care Hristos a făcut multe semne, şi în locurile unde s-a născut, unde s-a răstignit şi s-a îngropat, a făcut locuinţe idoleşti ca urmaşii să uite cu totul pe Hristos şi locurile acelea, pe care au umblat picioarele lui Hristos, să nu le mai pomenească niciodată”. (Vieţile Sfinţilor)

„Însă ticălosul singur a pierit şi locul cel sfânt iarăşi l-a proslăvit Împăratul slavei”, pentru că au fost ridicaţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena, şi le-a fost pus în inimă sfânta cetate a Ierusalimului ca să o înnoiască şi biserică prea frumoasă să zidească lui Dumnezeu în acel loc şi pe toate sfintele locuri de spurcăciunile idolilor să le curăţească şi să le sfinţească.

AUR vrea imnul și rugăciunea în școli, iar Bănescu vine cu o replică tăioasă: „Pare visul de aur al oricărui elev și profesor”. Ce spun internauții?

Deci, a trimis binecredinciosul împărat Constantin pe sfânta maica sa Elena, cu mulţime de aur la Ierusalim, şi a scris patriarhului Macarie (314-333) ca să adauge sârguinţă pentru zidirea bisericii.

Sfânta Elena a dărâmat construcţiile ridicate de împăratul necredincios, curăţind şi înnoind cetatea. A aflat Crucea pe care a fost răstignit Hristos şi mormântul şi a întemeiat o biserică minunată, îngrădind cu un zid locurile unde S-a răstignit Hristos şi unde S-a îngropat, pentru că nu erau departe unul de altul, aşa cum arată Sfântul Evanghelist Ioan: „Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat” (Ioan 19, 41).

Finalizarea construcţiei şi sfinţirea ei, Sfânta Elena nu le-a mai văzut, căci întoarsă la Roma a trecut în veşnicie.

În urma definitivării lucrărilor de construcţie, care au durat zece ani, împăratul Constantin cel Mare a invitat episcopii din toate ţările în Ierusalim, la sfinţirea bisericii.

„Şi era multă mulţime de arhierei adunaţi, din Vithinia, din Cilicia şi Cappadocia, din Siria şi Mesopotamia, din Finicia şi Arabia, din Palestina, din Egipt, Africa, Thivania şi din Persia a venit un episcop. Şi credincioşi, mulţime fără de număr, din toată lumea s-a adunat, încât hotarele Ierusalimului nu-i încăpeau pe ei. Şi s-a sfinţit Biserica Învierii lui Hristos în luna septembrie în 13 zile şi tot Ierusalimul s-a înnoit, la treizeci de ani ai împărăţiei lui Constantin”. (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul şi întocmai cu apostolii împărat Constantin cel Mare a hotărât în acea zi, împreună cu sfinţii părinţi, ca sfinţirea Bisericii Învierii din Ierusalim să fie sărbătorită de toate bisericile din toată lumea, în fiecare an.

* Sfântul Sfinţit Mucenic Corneliu Sutaşul a fost unul din centurionii împăratului Tiberiu (14-37) din cohorta „Italica” din oraşul Cezareea Palestinei.

Corneliu era un om bun şi milostiv aşa cum se arată în Faptele Apostolilor: „Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş, din cohorta ce se chema Italica. Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna” (Fap. Ap. 10 ; 1, 2).

„Corneliu este cel dintâi din păgâni care a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos; iar după botezul său a părăsit toate cele păgâneşti şi a mers în urma lui Petru şi a fost pus episcop de dânsul”. (Vieţile Sfinţilor)

După primirea sfântului botez, Corneliu l-a însoţit pe Sfântul Apostol Petru în misiunea de propovăduire, iar mai pe urmă a fost hirotonit episcop. A fost prins în oraşul Schepsia de către senatorul Dimitrie, care l-a obligat să jertfească idolilor. Arătându-şi în faţa acestuia puterea rugăciunii sale la adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, Dimitrie s-a botezat împreună cu familia sa şi alte 277 de persoane.

„A petrecut Sfântul Cornelie în acea cetate vreme îndelungată, dezrădăcinând spinii necredinţei din inimile omeneşti şi semănând sămânţa bunei credinţe. Şi, în scurtă vreme a adus la Hristos toată cetatea şi pe oarecare bărbat cinstit, anume Evnomie, pe care l-a făcut preot. Apoi, plin fiind de zile, a sosit la fericitul său sfârşit, de care fiind înştiinţat mai înainte de vreme, se nevoia la rugăciune cu osârdie, gătindu-se mai înainte spre calea pe care avea să meargă la Dumnezeul său”. (Vieţile Sfinţilor)

Aşa, Sfântul Corneliu a plecat la Domnul în pace.

„Iar dregătorul Dimitrie cu Evantia soţia sa, cu fiul Dimitrie, cu Evnomie preotul şi cu toţi credincioşii, plângând mult deasupra părintelui şi învăţătorului lor şi aprinzând lumânări şi cântând cântări deasupra mormântului, l-au îngropat pe el cu cinste aproape de capiştea cea căzută a lui Die. Şi în toate zilele credincioşii mergeau la mormântul lui, cădelniţau cu tămâie şi se rugau şi multe tămăduiri se da bolnavilor de la mormântul lui” (Vieţile Sfinţilor).

* Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop era originar din satul Silvaşul de Sus. Părăsind casa părintească s-a călugărit de tânăr la Mănăstirea Prislop.

După un număr de ani petrecuţi aici, dorind să ducă o viaţă şi mai liniştită, a găsit un loc mai depărtat, unde şi-a săpat singur, o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de „chilia” sau „casa sfântului”. Acolo şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi post, până când viaţa i-a fost curmată de nişte vânători, care l-au împuşcat fără voie.

Nu se ştie cu precizie când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop, dar se presupune că a vieţuit în secolul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor. La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop.

Calendar ortodox 13 septembrie 2025. Sfântul Sfinţit Mucenic Gordian şi Sfinţii Mucenici Macrobie, Ilie, Valerian, Zotic şi Lucian au pătimit prin anii 323-324, în timpul persecuţiei împăratului roman Liciniu.

Sfinţii Macrobie şi Gordian erau doi tineri de prin părţile Asiei Mici, care slujeau la curtea împăratului Liciniu. Dar, într-o zi aflându-se că sunt creştini, au fost exilaţi în Scythia Minor, la Tomis.

Aici a avut loc judecarea şi execuţia Sfinţilor Zotic, Lucian şi Ilie, care au refuzat să se lepede de credinţa creştină. La acestea au fost nevoiţi să asiste şi cei doi sfinţi exilaţi de Liciniu.

În urmă, Macrobie şi Gordian au primit şi ei mucenicia, fiind condamnaţi la moarte prin ardere în foc. Ultimul dintre cei prăznuiţi în această zi, Sfântul Mucenic Valerian, a murit plângând pe mormintele fraţilor săi de credinţă.

Tradiții și obiceiuri de Ziua Crucii (14 septembrie 2025)

În fiecare an, în data de 14 septembrie este sărbătorită Înălțarea Sfintei Cruci, numită și Ziua Crucii. În calendarul ortodox această dată este marcată cu roșu, fiind o mare sărbătoare creștină. Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătorită în egală măsură și de catolici.

Semnificația sărbătorii Înălțarea Sfintei Cruci este legată de două mari evenimente din istoria creștinismului. Pe de-o parte, Înălțarea Sfintei Cruci semnifică găsirea crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, în data de 14 septembrie 335, și înălțarea ei în fața poporului de către patriarhul Macarie al Ierusalimului.

Pe de altă parte, Ziua Crucii semnifică aducerea sa de la perși în anul 629 și depunerea de către împaratul Heraclius în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, la data de 14 septembrie 630.

Post de Înălțarea Sfintei Cruci
În calendarul ortodox, pentru ziua de 14 septembrie – Înălțarea Sfintei Cruci, se specifică foarte clar: se ține post (cu dezlegare la vin și ulei). Ziua Crucii este o mare sărbătoare și se postește, indiferent care este ziua din săptămână în care cade, căci crucea este simbolul patimilor Mântuitorului.

Cei care nu au probleme de sănătate, obișnuiesc să țină chiar post negru. Conform tradițiilor populare, cine ține post de Ziua Crucii va scăpa de bolile grave și va fi ferit de necazuri. În plus, se spune că cel care în timpul unui moment greu de peste an își va aminti în ce zi din săptămână a căzut Ziua Crucii, va trece cu bine de încercare.

Ce nu se mănâncă de Ziua Crucii?
Pe lângă faptul că se ține post, în popor se păstrează o serie de interdicții legate de fructe și legume care nu se mănâncă de Înălțarea Sfintei Cruci.

De Ziua Crucii nu se mănâncă alimente de culoare neagră, dar nici fructe sau legume a căror formă amintește de semnul crucii.

Astfel, în ziua de 14 septembrie, dintre fructe nu se mănâncă nuci, prune și pepeni, iar dintre legume nu se mănâncă castraveți și usturoi. În plus, nu se mănâncă nici pește, pentru că se spune că „are cruce în cap”.

Ce se împarte de Ziua Crucii?
Înălțarea Sfintei Cruci este și una dintre zilele de Moși de peste an, în care se pomenesc morții.

Conform tradiției, de Ziua Crucii se împart ulcele noi, împodobite cu fir roșu, pline cu miere, mied, lapte sau apă. Deasupra se pune o lumânare și un colac sau un covrig. Aceste ulcele se împart în special pe la casele unde se știe că sunt copii. Acolo unde nu sunt copii se împart vase mai mari, care ar putea fi utile în gospodărie.

Tradiții și obiceiuri de Ziua Crucii
În calendarul popular, Ziua Crucii se mai numește și „Crucea Mare”.

Situată cu o zi înainte de echinocțiul de toamnă, sărbătoarea marchează sfârșitul verii și începutul toamnei. Este momentul în care insectele încep să se ascundă în pământ, pregătindu-se pentru iarnă, iar păsările migratoare pleacă spre țări mai calde. Pământul se închide și pentru flori și alte plante, care încep să se ofilească. Este ultima zi în care se mai pot culege plante de leac, care se sfințesc la biserică, se usucă și se țin la icoane. Se crede că florile de busuioc sfințite de Ziua Crucii pot alina durerile puternice. Tradiția spune că plantele care își mai păstrează frumusețea după Ziua Crucii sunt plante necurate. Iar fragii, dacă încă se mai găsesc după data de 14 septembrie, nu se mănâncă, pentru că ei sunt destinați morților.

Un alt nume popular pentru ziua de Înălțarea Sfintei Cruci este „Ziua Șarpelui”. Se spune că, înainte de a intra în pământ, șerpii se adună și creează o piatră scumpă. Cine reușește să le ia această piatră, va avea puterea de a tămădui boli. Șerpii care au mușcat oameni în timpul anului nu mai au puterea să intre în pământ, fiind pedepsiți pentru acest păcat. Ei vor rămâne afară și vor muri.

Tot pe 14 septembrie se ține și Cârstovul Viilor, de acum începându-se culesul strugurilor. Preoții sfințesc via și butoaiele de vin, pentru ca recolta bogată să fie și în viitor. Nu se culeg strugurii de pe ultima tufă de vie, aceștia rămânând ca ofrandă păsărilor și fiind numiți „strugurii lui Dumnezeu”.

Superstiții de Înălțarea Sfintei Cruci
În lumea satului, Ziua Crucii este marcată și de o serie de superstiții:

• Dacă va tuna în Ziua Crucii, e semn că toamna va fi lungă.
  Dacă se adună ciorile, va cădea brumă în curând.
  Dacă în această zi cocorii se pregătesc să plece, vremea se va răci.
  Se spune că astăzi florile vorbesc între ele, înainte de a se usca.
  Florile strânse de Ziua Crucii și ținute la streașina casei vor ține trăsnetul departe.
  Prunele culese în dimineața zilei de 14 septembrie, pe nemâncate, sunt bune la descântece și la vindecarea bolilor.
  Se crede că cine nu ține sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci se va îmbolnăvi.
  Cine păstrează în portofel monede sfințite la biserică de Ziua Crucii se va bucură de bunăstare.

Rugăciune de Înălțarea Sfintei Cruci
De Înălțarea Sfintei Cruci, creștinii pot rosti Rugăciunea Sfintei Cruci, pentru a ține necazurile departe și pentru a își găsi liniștea.

„Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul, cum se topește ceara de fața focului, așa să piară diavolii de la fața celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii, zicând cu veselie:

Bucură-te preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostri Iisus Hristos, care S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre alungarea pizmașului.

O, preacinstită si de viață făcătoare a Domnului Cruce, ajută-mi cu Sfânta Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu și cu toți sfinții, în veci. Amin.”