Ortodoxe: Sfântul Antonie cel Mare
Greco-catolice: DUMINICA 29 dR (a Vindecării celor 10 leproși). Sf. cuv. Antonie cel Mare
Romano-catolice: Sf. Marcel I, pp.
Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea, scrie crestinortodox.ro. Este considerat întemeietorul vieții monahale și este, probabil, cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vieții călugărești. Fiu al unor țărani creștini înstăriți, Antonie a deprins calea credinței încă de mic copil.
La vârsta de 20 de ani, după moartea părinților săi, întrebându-se despre drumul său în viață, fericitul a auzit în biserică cuvintele lui Hristos: “Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, da-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi” (Matei 19, 21). Urmând aceste cuvinte, Antonie și-a împărțit averea la săraci, și-a încredințat sora unei comunități de fecioare și s-a retras în singurătate.
Citeste si Trabant de zăpadă construit de un tânăr din Cluj. Cum i-a venit ideea ingenioasă. GALERIE FOTO
După ce s-a nevoit o perioada într-o colibă de lângă satul natal, Antonie s-a mutat într-un mormânt idolesc; apoi, la 35 de ani, Sfântul s-a mutat la marginea deșertului, unde a locuit timp de 20 de ani, până când ucenicii săi l-au silit să părăsească acest loc, Antonie fiind aproape mort din cauza atacurilor diavoleșți.
Antonie devenise părintele duhovnicesc al multor călugări din diversele comunități monastice din pustia egipteană.
După ce în anul 310 face o călătorie la Alexandria pentru îmbărbătarea creștinilor prigoniți din cauza persecuției lui Maximin, Antonie se stabilește în 312 în adâncul deșertului, unde rămâne până la sfârșitul vieții, împreună cu doi ucenici. Sfântul Antonie a trecut la cele veșnice în anul 356 d. Hr. în deșertul de pe malul drept al Nilului.
Înainte să se înalțe la cele veșnice, asupra lui s-au pogorât îngeri. Bucurându-se de dânșii, el și-a întins picioarele și zăcând cu față în sus, se arată vesel; după aceea și-a dat sufletul, și s-a dus la Sfinții Părinți. Iar ucenicii lui l-au înfășurat și îngropat ascunzându-i trupul lui sub pământ. Nimeni nu știe până acum unde este ascuns.
Sfinte Părinte Antonie, cel ce te-ai învrednicit să fii vas ales al Mântuitorului Hristos prin credinţă şi prin viaţa ta curată, du rugăciunile noastre către Dumnezeu şi roagă-L pentru sănătatea, pentru mântuirea, pentru ajutorul şi pentru iertarea păcatelor tuturor celor ce aleargă la ajutorul tău cel sfânt.
Cel ce ai fost pe pământ şi durerile noastre le ştii şi păcatele noastre le cunoşti, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale celor ce aleargă la mijlocirea Ta şi nu te uita la nevrednicia celor ce Te roagă, ci la slavă şi mila lui Dumnezeu, pe care tu L-ai mărturisit şi spre Care se îndreaptă rugăciunea ce ți-o aducem cu atâta nădejde.
Slăvite făcător de minuni, părintele săracilor, ocrotitorul văduvelor, sprijinitorul orfanilor, alesul vas al Mântuitorului Hristos, vino cu obişnuita ta îndurare în ajutorul nostru, prin rugăciunile tale, către Dumnezeu, ca să fim mângâiaţi în nevoi, ca să fim sprijiniţi în necazuri, ca să fim apăraţi de primejdii, de ispite, de pofte netrebnice şi de păcate.
Ocroteşte-ne pe noi şi familiile noastre şi ne păzeşte paşii vieţii pe cărările mântuirii.
Bunule Părinte Antonie, cel ce ai făcut din pustiul Egiptului loc de preaslăvire al Marelui Dumnezeu şi al Mântuitorului Hristos, fă şi din pustiul sufletului nostru, ars de necredinţa şi ros de patimi, loc plăcut ţie, în care să se sălăşluiască virtutea şi să răsară crinul bine mirositor al faptelor creştine, prin tine să se mărească numele cel sfânt al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.