Ortodoxe
Sf. Ap. şi Evanghelist Luca; Sf. Mc. Marin cel Bătrân
Greco-catolice
Sf. ap. şi ev. Luca
Romano-catolice
Sf. Luca, ev.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca este pomenit în calendarul creştin ortodox la 18 octombrie. Sfântul Evanghelist Luca a fost unul din cei şaptezeci de apostoli, despre care chiar el pomeneşte în Evanghelia sa: „A arătat Domnul şi pe mulţi alţii şaptezeci şi i-a trimis, câte doi, înaintea feţii Sale, în toată cetatea şi locul”. Fiind în această rânduială apostolească, Sfântul Evanghelist Luca, prin propovăduirea sa, pregătea calea Fiului Lui Dumnezeu, încredinţând mulţimile că Mesia, Care era aşteptat, a venit în lume.
Originar din Antiohia Siriei, de profesie medic, Sfântul Apostol Luca este autorul a două dintre cărţile Noului Testament: Evanghelia care îi poartă numele şi cartea Faptele Sfinţilor Apostolilor. A fost martor al propovăduirii Domnului şi al patimilor Lui.
Înviind Hristos, pe când Sfântul Apostol Luca şi Sfântul Apostol Cleopa mergeau în Emaus şi vorbeau între ei cu jale despre pătimirile iubitului lor învăţător, S-a arătat şi apropiindu-se de dânşii, le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare” (Luca 24; 17). Şi a fost atunci călător Sfântul Apostol Luca împreună cu Acela Care a zis pentru Sine: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Vieţile Sfinţilor).
Sfântul Luca făcea parte din comunitatea creştinilor din Ierusalim în momentul convertirii lui Saul (Pavel) şi i-a devenit, în scurtă vreme, însoţitor în călătoriile misionare şi pe perioada detenţiei romane a acestuia. Întâlnirea lui cu Sfântul Apostol Pavel a avut loc la Troa (Fap. 20; 5-6), după cele trei luni petrecute de Sfântul Pavel în Grecia.
Sfântul Apostol Luca a fost şi pictor, realizând pentru prima dată o icoană a Maicii Domnului, purtând în braţe Pruncul cel mai înainte de veci, pe Iisus Hristos. De asemenea, Sfântul Apostol Luca a pictat pe lemn chipurile sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Sfântul Apostol Luca, punând astfel temei tradiţiei zugrăvirii sfintelor icoane. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
Sfântul Luca este pomenit de patru ori pe parcursul anului bisericesc: la 18 octombrie, pe 22 aprilie împreună cu Apostolii Nataniel şi Climent, la 20 iunie, când moaştele sale au fost mutate în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol și pe 4 ianuarie, cu soborul Celor Şaptezeci. La datele de pomenire și nu numai, pelerinii merg să se roage. Racla cu rămășițele pământești ale celui care încă mijlocește în fața Domnului pentru tămăduirea sufletelor și a trupurilor credincioșilor îi așteaptă. Moaștele sale sălășluiesc la Padova, în Italia, în biserica Santa Giustina. Acolo se mai află și una dintre icoanele Maicii Domnului pictate de Sfântul Luca.
Scrierile bisericești îl numesc sfântul, slăvitul şi întru-tot lăudatul Apostol şi Evanghelist Luca, însoţitorul Sfântului Apostol Pavel, numărat printre Cei Şaptezeci de Apostoli. Deși medic de profesie, este considerat fondatorul iconografiei. Dintre cei patru evanghelişti, Sfântul Luca este deosebit. Este singurul care nu aparține poporului israelit. Și a zugrăvit, atât din condei, cât și în pictură, chipurile sfinte ale Maicii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos.
Se știe despre Sfântul Luca faptul că s-a născut în ținutul Antiohiei, pe teritoriul Siriei de azi. În regiunea cu populație vorbitoare de limbă greacă. A învățat carte și a devenit medic iscusit. A fost numit de Apostolul Pavel „doctorul iubit’. Cunoscând foarte bine și limbile altor popoare, a deprins și a propovăduit cu ușurință învățăturile creștine. A fost ucenic al Apostolilor. Nu a fost căsătorit și nu a avut copii. L-a slujit pe Domnul toată viața sa și că s-a stins în Grecia, la 84 de ani, după ce a pătimit mult în numele lui Hristos.
De la Sfântul a rămas istorisirea vieţii Mântuitorului, în cea de-a treia evanghelie, precum şi descrierea unor evenimente de după Înălţarea la cer. El a descris în detaliu chipul și înfățișarea lui Iisus, bunătatea Lui. Este singurul care vorbește despre naşterea lui Ioan Botezătorul, despre Fecioara Maria și vara ei, Elisabeta. Tot el a pictat în culori de ceară, pe lemn, pentru prima dată, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în braţe cu Pruncul, dar și chipurile Apostolilor Petru și Pavel.