Ortodoxe
Sf. Sfinţiţi Mc. Pamfil preotul şi Valent diaconul; Sf. Ier. Flavian, arhiepiscopul Constantinopolului

Greco-catolice
Sf. m. Pamfil şi cei împreună cu el

Alte Articole

Panică printre locuitorii din sectorul 5. Primarul Piedone începe ...

Răsturnare de situaţie în cazul morţii lui Bogdan Stanoevici. ...

Scenariu roşu de la miezul nopţii. Se intră în carantină, ...

Romano-catolice

Ss. Pamfil şi îns., m.

Sfinţii Mucenici Pamfil, preot, şi Valent, diacon, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 16 februarie.

Sfântul Pamfil slujea în Cezareea Palestinei, originar fiind din Beirut. A fost martirizat împreună cu alţi 11 creştini, printre care şi diaconul Valent din Ierusalim, la ordinul lui Firmilian, guvernator al Palestinei în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305).

Între cei ucişi atunci au fost şi cinci tineri creştini, fraţi, din Egipt. Numele celor cinci, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil, nefiind înţelese, pentru că nu erau obişnuite romanilor, guvernatorul îi întreba de patria lor. Iar ei vorbeau de moştenirea duhovnicească, adică de Ierusalimul de sus.

Guvernatorul nu pricepea ce este Ierusalimul şi în ce parte se află, pentru că în vremurile acelea sfânta cetate nu se mai numea Ierusalim, ci Aelia. Noul oraş ridicat pe ruinele Ierusalimului de împăratul Hadrian a fost numit Aelia Capitolina (Aelia în onoarea sa, după numele său Aelius, şi Capitolina deoarece urma să cuprindă un capitoliu – un templu pentru zeii romani).

Pentru această nedumerire şi socotind că cei care mărturiseau credinţa creştină şi-au zidit undeva acea cetate şi voiesc să se împotrivească romanilor, guvernatorul a poruncit ca tinerii să fie supuşi unor cumplite torturi pentru a mărturisi unde este acel loc.

Nu a putut însă să afle nimic mai mult de la ei decât numai mărturisirea numelui lui Hristos şi pomenirea Ierusalimului celui de sus. În cele din urmă a hotărât să fie ucişi cu sabia.

A întrebat apoi despre preotul Pamfil şi despre Valent diaconul şi, aflând că au fost mult chinuiţi, mai înainte cu doi ani de către guvernatorul Urban, fiind ţinuţi în temniţă atâta vreme, n-a voit să-i chinuiască mai mult, ci numai i-a întrebat dacă vor să se închine zeilor. Dar, fiind neînduplecaţi, i-a condamnat, de asemenea, la tăiere cu sabia. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)