CALENDAR ORTODOX 2 FEBRUARIE 2020. Sărbătoare mare, ce se face de Stretenie sau Ziua Ursului pentru spor şi sănătate

Ortodoxe
Întâmpinarea Domnului

Greco-catolice
Întâmpinarea Domnului în Templu. Ziua Vieţii Consacrate

Romano-catolice
Întâmpinarea Domnului; Sf. Ioana

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, care are loc în ziua de 2 februarie, aminteşte aducerea la Templu a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfânta Fecioară Maria, la 40 de zile de la Naştere.

Alte articole

Calendar ortodox 27 octombrie 2025. Cruce roşie: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

Calendar ortodox 26 octombrie 2025. Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, dătătorul de sănătate. Rugăciune pentru vindecare grabnică

Potrivit prescripţiilor Legii iudaice, cele 40 de zile reprezentau zilele de curăţire a celei care născuse, după care tot primul nou-născut de parte bărbătească trebuia să fie închinat Domnului.

La Templu, Pruncul Iisus este întâmpinat de Sfântul şi Dreptul Simeon şi de Sfânta Prorociţă Ana.

Simeon este descris de Sfântul Evanghelist Luca ca un om credincios, un drept care respecta rânduielile Legii Vechi „Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui ” (Luca 2; 25).

Când dreptul Simeon a întâmpinat pe Hristos şi a luat în braţe pe Pruncul trimis de Dumnezeu să se Întrupeze, să se facă om şi să devină Mântuitorul lumii, atunci a avut bucuria împlinirii făgăduinţelor făcute de Dumnezeu şi a mulţumit printr-o rugăciune: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 25-26).

Potrivit tradiţiei, bătrânul Simeon era unul dintre cei 70 de înţelepţi care au tradus din limba ebraică în limba greacă Vechiul Testament, la porunca regelui Ptolemeu al Egiptului. Şi atunci când trebuia să traducă versetul de la Isaia, capitolul 7, „Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu”, s-a îndoit, gândindu-se că este imposibil ca o fecioară să nască, aşa că a vrut să şteargă aceste cuvinte şi să spună „iată femeia va lua în pântece”. Însă îngerul Domnului i-a spus să nu fie necredincios. Şi pentru că s-a îndoit de aceasta, nu va vedea moartea până ce nu va ţine în braţele sale pe Cel ce se naşte din Fecioară, pe Hristos Domnul.

Astfel el a crezut cele spuse de înger şi a aşteptat venirea lui Hristos în lume, ducând o viaţă dreaptă, ferindu-se de tot răul şi rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea.

Sărbătoarea, celebrată la 40 de zile după Naşterea Domnului, mai este numită în popor şi Stretenia. Prima menţiune documentară despre existenţa acesteia este cea din memorialul de călătorie al pelerinei Egeria, care ia parte la ea în Ierusalim în anii 382-384, numind-o Quadragesimae de Epiphania. Întrucât pe atunci la Ierusalim Naşterea lui Hristos se serba la 6 ianuarie, odată cu Botezul, Întâmpinarea Domnului era sărbătorită la 14 februarie (la 40 de zile).

Mărturiile despre existenţa sărbătorii se înmulţesc spre sfârşitul secolului al V-lea. Sever al Antiohiei (512-518) spunea că Întâmpinarea Domnului fusese de curând introdusă la Ierusalim şi că încă era necunoscută la Antiohia, unde a fost introdusă în 526.

Generalizarea sărbătorii s-a făcut în secolul al VI-lea, începând din anul 534, când împăratul Iustinian a decretat prăznuirea ei, cu mare solemnitate, la 2 februarie.

La Roma ea a fost introdusă de papa Ghelasiu în anul 494, pentru a înlocui vechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lunii februarie, când aveau loc procesiuni în onoarea zeului Pan, supranumit şi Lupercus (ucigătorul lupilor). În acest fel, erau înlocuite concepţiile şi practicile păgâne cu aceea a curăţirii Sfintei Fecioare, păstrându-se şi făcliile tradiţionale.

Întâmpinarea Domnului – obiceiuri

În vreme ce credincioșii respectă Întâmpinarea Domnului, în popor se ține Streneia sau Ziua Ursului. Acum e cumpăna între anotimpul rece și cel cald și se fac predicții calendaristice. Strămoșii puneau schimbarea vremii pe seama felului în care se comportă ursul, zis și Ăl Mare ori Martin. Pentru că erau convinși că în această zi pot căpăta ei înșiși puterea ursului, oamenii se ungeau cu grăsime de urs pe 2 februarie și practicau acest ritual în special asupra copiilor.

Cei ce sufereau de sperieturi erau afumați cu fire din blana de urs. Pentru a prezice cum va fi vremea, trebuia urmărit bârlogul ursului. Dacă afară e soare, ursul iese și, văzându-și umbra se sperie și intră la loc. Asta înseamnă că iarna se prelungește. Dacă e înnorat, ursul nu-și vede umbra și, astfel, rămâne afară, vestind apropierea primăverii. Dacă e vreme frumoasă în ziua de Stretenie, tot așa va fi până la Sfântul Gheorghe.