Calendar ortodox 2 mai 2022. Aducerea moaștelor Sfântului Atanasie cel Mare; Paştele Blajinilor. Rugăciune pentru sufletele celor adormiți

Sărbători religioase 2 mai 2022

Ortodoxe: Aducerea moaștelor Sfântului Atanasie cel Mare; Paștele Blajinilor

Greco-catolice: Aducerea la Constantinopol a moaștelor Sf. Atanasie cel Mare.

Romani-catolice: Ss. Atanasiu, ep. înv. **; Antonin din Florenţa, ep.

Calendar ortodox 2 mai 2022. Cine a fost Sfântul Atanasie cel Mare

Sfântul Atanasie cel Mare a fost unul dintre cei mai de seama episcopi ai Bisericii creștine din Alexandria în sec. al IV-lea, potrivit crestinortodox.ro. El este prăznuit de Biserica Ortodoxă atât pe 18 ianuarie, cât și pe 2 mai (Aducerea moaștelor sale în Constantinopol).

Alte articole

Calendar ortodox 18 decembrie 2022. Sfântul Daniil Sihastrul, făcător de minuni. Rugăciunea pe care e bine s-o rosteşti atunci când te afli în situaţii care par fără ieşire

La 24 de ani a fost hirotonit diacon, încredinţându-i-se totodată și funcția de secretar al Arhiepiscopului cetății. În această calitate, îl însoțește pe patriarh la Sinodul de la Niceea, în 325, unde joacă un rol decisiv în combaterea arianismului și în condamnarea lui Arie.

Citeste si Calendar ortodox mai 2022. Sărbători religioase în mai 2022. Tradiţii şi superstiţii de Armindeni, de Ghermanul viermilor, de Sf. Împăraţi Constantin şi Elena

Este ales episcop al Alexandriei, odată cu moartea Sfântului Alexandru – 8 iunie 328. Sfântul Atanasie a fost episcop până în 373. În tot acest timp a suferit cinci exiluri.

Majoritatea lucrărilor sale au ca obiect lupta pentru apărarea credinței niceene. Ajutat de vastele sale cunoștințe scripturistice, teologice și filosofice, el a izbutit să pună pe temelii solide credința creștină ortodoxă.

Sfântul Atanasie cel Mare a murit la 2 mai 373, după 45 de ani de episcopat. A fost unul dintre primii episcopi nemartiri care au primit un cult public.

Calendar ortodox 2 mai 2022. Paștele Blajinilor, ziua în care cei răposaţi se întorc printre cei vii

Paştele Blajinilor se sărbătoreşte la o săptămână de la Învierea Domnului, în ziua de luni care urmează Duminicii Tomii. De Paștele Blajinilor, sunt pomeniţi cei adormiți. Potrivit legendei, blajinii ar fi făcut parte dintre cei dintâi oameni de pe pământ, trăiau fără femeile lor și nu făceau niciodată rău semenilor lor. Dar pentru că nu știau cum să calculeze data Sfintelor Paşti, sărbătoreau întotdeauna cu întârziere.

La fel ca la orice sărbătoare și în ziua Paștelui Blajinilor sunt interzise anumite activități. Femeile nu au voie să spele, să măture, să bată covoare sau să facă oricare altă activitate în gospodărie. Zgomotul provenit de la bătutul covoarelor îi sperie pe blajini, care în această zi se întorc de pe lumea cealaltă pentru a se ruga pentru cei vii și chiar intră în biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie.

Nu se lucrează în această zi la câmp, că e rău de vifor şi trăsnet; femeile nu ţes şi nu cos. Superstiţia spune că cine ară în ziua de Paştele Blajinilor, va vedea boii săi morţi; femeile o ţin ca să nu aibă vise rele şi ameţeli; dacă lucrezi este primejdie de foc, potrivit superstitii.ro

De asemenea, în această zi, nu este bine să vorbești morţii de rău, de unde și zicala „despre morți numai de bine”. În caz contrar, se spune că morții bârfiți de Paștele Blajinilor le vor face rău celor care îi vorbesc de rău, dând foc grajdurilor sau omorându-le animalele.

Citeste si Părintele Vasile Ioana, abordare inedită a păcatelor beţiei şi desfrânării: „Nu e păcat să bei, păcat e să te-mbeţi”/”Ai o nevoie fizică, o abţii şi o topeşti în patul conjugal”

Rugăciune de Paștele Blajinilor

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!