CALENDAR ORTODOX 20 APRILIE 2018: Este celebrat un sfânt de origine română

Sărbători religioase ortodoxe: Sf. Ier. Teotim, episcopul Tomisului; Sf. Cuv. Teodor Trihina

Sărbători religioase greco-catolice: Sf. cuv. Teodor Trihina; Sf. Teotim de Tomis

Sărbători religioase romano-catolice: Ss. Anicet, pp.; Marcian, călug.

Sfântul Ierarh Teotim, episcop al Tomisului, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 20 aprilie.

Alte articole

În ce zile nu se fac nunți în 2026. Cei care vor să se căsătorească anul viitor trebuie să fie atenți când aleg data

CALENDAR ORTODOX 20 decembrie 2025. Ziua în care se face „pomana porcului”. Cruce neagră

Era de neam daco-roman, trăitor în Dacia-Pontică. Este considerat cel dintîi dascăl şi părinte duhovnicesc al sfinţilor Ioan Cassian şi Gherman, cu care a fost contemporan, format în tinereţe în aceeaşi mănăstire din „hotarele Cassienilor şi ale peşterilor”, vatră monahală de sfinţenie, de trăire şi de profundă teologie din eparhia Tomisului.

Sfântul Teotim, supranumit de istoricii paleocreştini „Scitul” şi „Filosoful”, a urcat pe scaunul eparhiei Tomisului, în jurul anilor 385-390.

Fragmente din scrierile sale păstrează în lucrarea Sfîntului Ioan Damaschin, „Paralele sfinte”, din care reiese că „a scris omilii la unele texte Evanghelice”. Istoricul Sozomen scrie despre el că era „scit” de neam, că „traiul îi era modest” şi că era un taumaturg (vindecător de boli).

Prin scrierile sale patristice, Sfîntul Teotim este considerat „creatorul Filocaliei româneşti”, având cuvânt despre liniştea minţii şi a inimii.

Sub păstoria Sfîntului Teotim I mănăstirile şi sihăstriile din Dobrogea, renumite prin asceză şi isihie (linişte), au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiţii „călugări sciţi”.

Sfântul Teotim „Scitul” era binecunoscut împăratului Arcadie şi mai ales Sfântului Ioan Gură de Aur. În anul 399, marele părinte al Bisericii şi patriarh al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur, i-a trimis episcopului Teotim călugări misionari „pentru nomazii sciţi de la Istru”.

A trecut în veşnicie la sfârşitul primului deceniu al secolului al V-lea. Biserica Ortodoxă l-a trecut în rândul sfinţilor pentru viaţa sa curată, pentru opera sa misionară şi pentru credinţa dreaptă cu care a mărturisit pe Hristos