SĂRBĂTORI RELIGIOASE 11 noiembrie

Ortodoxe
Sf. Mc. Mina, Victor și Vichentie; Sf. Mc. Ștefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul

Alte Articole

Cât costă sicriul în care a fost depus Costel Corduneanu? ...

Plan roşu de intervenţie la Craiova. Un mort şi doi răniţi ...

Noi detalii în cazul crimei de la Timișoara. Mirel de la Teologie ...

Greco-catolice
Sf. m. Mina, Victor, Vichentie și Ștefanida; Cuv. Teodor Studitul.

Romano-catolice
Ss. Martin din Tours, ep.; Marina, fc. m.; Fer. Alice, fc. m.

Sfântul Mare Mucenic Mina este pomenit în calendarul creștin ortodox la 11 noiembrie.

Sfântul Mucenic Mina era soldat egiptean de neam și credință creștină. A trăit în timpul lui Dioclețian (284-305), împărat roman persecutor al creștinilor. Sfântul Mina în acele împrejurări dictate de autorități a plecat din armată și s-a pustnicit, trăind departe de lume, în asceză și în rugăciune.

A trăit așa până când în cetatea din apropiere s-a organizat o mare sărbătoare păgână, de care aflând Sfântul Mina a lăsat muntele și pustietatea și venind în mijlocul serbărilor a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toți, și a strigat cu glas tare: „Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine” (Viețile Sfinților). La aceste cuvinte, mulțimea și-a întors ochii spre dânsul și tăcând se mira de îndrăzneala lui. Acolo se afla și Piros, guvernatorul cetății, care a poruncit ca Sfântul Mina să fie prins și adus în fața sa. Aflând guvernatorul că acesta fusese ostaș a poruncit să-l ducă în temniță și să-l păzească până a doua zi.

După ce serbările au luat sfârșit, Sfântul Mina a fost supus la chinuri cumplite pentru a renunța la credința în Iisus Hristos. Îndurând toate acestea, în timpul chinurilor, Sfântul Mare Mucenic l-a mărturisit necontenit pe Hristos, întărindu-se în credința sa.

Fiind martor la tortură, unul din ostașii, a zis către guvernator: „Stăpâne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creștinesc este nepriceput și nu bagă seama de munci, ca și o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci poruncește mai degrabă a sfârși pe acest creștin împietrit” (Viețile Sfinților).

Așa s-a dat hotărârea de moarte pentru Sfântului Mina: „Pe Mina, ostașul cel rău, care a căzut în credința creștinească, iar porunca împărătească nu a vrut s-o asculte, nici a voit să jertfească zeilor, poruncim să se taie cu sabia, și trupul lui să fie ars în foc înaintea tuturor” (Viețile Sfinților). Sfântul Mucenic Mina, a fost dus din cetate și i s-a tăiat capul; apoi aprinzând ostașii un foc mare au aruncat în flăcări trupul sfântului.

Unii credincioși, după ce s-a stins focul, au venit acolo și au apucat părți din moaștele sfântului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pânză curată, le-au uns cu aromate, iar după puțină vreme le-au dus în patria lui și le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit și o biserică în numele lui; săvârșindu-se acolo multe minuni.

Părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Mina se găsesc în mai multe locuri din țara noastră, printre care se află și Biserica Sfântul Mina Vergu București, ce are al treilea hram pe Sfântul Mare Mucenic Mina.

Moaștele Sfântului Mare Mucenic Mina au fost aduse aici în 1874, fiind trimiși emisari la Athos și-n Egipt, care au istorisit despre salvarea miraculoasa (din foc) a unei icoane a Sfântului Mina.

Icoana a fost adusă aici în 1847, de la Biserica Stelea care arsese în întregime, doar la catafalcul bisericii (catapeteasma) rămânând întreagă această icoană prin ocrotirea divină.