Ortodoxe
Sf. Ier. Grigorie, episcopul Nyssei; Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești; Sf. Ier. Dometian, episcopul Melitinei
Greco-catolice
Sf. Grigore de Nissa; Sf. cuv. pr. Marcian; Sf. ep. Domețian
Romano-catolice
Ss. Agaton, pp.; Grigore de Nyssa, ep.; Paul, primul pustnic
Sfântul Ierarh Grigorie, episcopul Nyssei, este pomenit la 10 ianuarie.
Sfântul Grigorie a fost fratele Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii. Născut în Cezareea Capadociei a primit o educație desăvârșită. A fost hirotonit preot și a fost căsătorit. După moartea soției sale a fost hirotonit episcop de Nyssa, oraș aflat la o distanță nu prea mare de Cezareea.
A participat la Sinodul al II-lea Ecumenic, convocat de împăratul Teodosie (379-395) pentru a se pronunța în legătură cu două erezii ale timpului: cea susținută de Macedonie, episcop de Constantinopol, care nega dumnezeirea Duhului Sfânt, și cea a lui Apolinarie, episcop de Siria, care nega prezența sufletului spiritual în Hristos, acesta fiind înlocuit cu Cuvântul.
Sinodul a respins erezia lui Macedonie și apolinarismul și a reluat doctrina de la Niceea (de la primul Sinod Ecumenic, anul 325) asupra Sfintei Treimi, doctrina întărită de teologia trinitară a părinților capadocieni, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz și Sfântul Grigorie de Nyssa, și a adăugat articolele privitoare la Duhul Sfânt.
Un fragment din moaștele Sfântului Grigorie de Nyssa se păstrează la Biserica „Domnița Bălașa” din Capitală.
Tot astăzi este pomenit Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești.
S-a născut în 1816, în satul Calapodești, azi în județul Bacău. La 20 de ani, s-a călugărit și a intrat în obștea Mănăstirii Căldărușani, unde a stat doi ani. A plecat apoi la Muntele Athos și s-a stabilit la Schitul românesc Lacu, unde a viețuit 15 ani. Acolo a învățat Sfântul Antipa rugăciunea inimii, smerenia și ascultarea desăvârșită. După această perioadă s-a stabilit pentru patru ani la Mănăstirea Esfigmenu, unde a fost făcut schimnic, primind numele de Antipa.
În 1860, Cuviosul Antipa a părăsit Muntele Athos și s-a reîntors în Moldova, la mănăstirile din preajma Iașilor. După trei ani a plecat să se închine la moaștele cuvioșilor părinți de la Pecersca. Apoi a ajuns la mănăstirile din nord, de aici, auzind de vestita mănăstire ortodoxă Valaam, Cuviosul Antipa, iubind liniștea și înstăinare, în anul 1865, s-a așezat în această mănăstire.
Aici trăiau călugări foarte sporiți, lucrători neîntrecuți și dascăli iscusiți ai rugăciunii lui Iisus.
În Mănăstirea Valaam s-a nevoit Cuviosul Antipa încă 17 ani de zile, învrednicindu-se de darul preoției.
La 10 ianuarie 1882, a trecut la cele veșnice. Canonizarea și trecerea în rândul sfinților a fost făcută în Muntele Athos, în anul 1906. Biserica Ortodoxa Română l-a trecut în rândul sfinților în urma ședințelor de canonizare din 20-21 iunie 1992 (sursa: vol. „Viețile Sfinților”).