CALENDAR ORTODOX 2017: Ce sfinţi sărbătorim astăzi

Ortodoxe
Sf. Cuv. Pavel Tebeul și Ioan Colibașul
Duminica a 29-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 29 dR. Sf. cuv. Pavel din Teba; Sf. cuv. Ioan Colibașul

Romano-catolice
Duminica a 2-a de peste an
Ss. Arnold Janssen, pr.; Arsenie, pustnic

Sfântul Cuvios Pavel Tebeul este pomenit în Biserica Ortodoxă la 15 ianuarie.
A trăit pe vremea împăraților Decius (250-253) și Valerian (253-260), prigonitori ai creștinilor. Era din Egipt, din Tebaida de Sus, din părinți cu multă avuție, care îi asiguraseră o educație deosebită. Trăitor în dreapta credință, Sfântul Pavel cunoștea bine Sfintele Scripturi.
Pornindu-se persecuțiile împotriva creștinilor, soțul surorii sale, lacom fiind și voind să ia și partea de avere ce se cuvenea Sfântului Pavel, a gândit să-l dea denunțe autorităților, spunând că este creștin. Aflând de aceasta Pavel, care atunci era un tânăr de 20 de ani, a fugit în munți, în locurile cele mai singuratice. Petrecând multă vreme și povățuindu-se de Duhul Sfânt, nu s-a mai întors în lume, ci a cunoscut că Dumnezeu i-a dat lui acest fel de viețuire, având ca locuință o peșteră cu apă înăuntru, hrană avea finice (curmale). A cunoscut astfel lipsa patimilor și bucuriile vieții de rugăciune, apropiindu-se de Dumnezeu. Această nevoință a făcut-o până la sfârșitul zilelor sale, trăind până la o sută treisprezece ani.
Pe Sfântul Pavel Tebeul l-a aflat, în locul său de pustnicie, Sfântul Antonie cel Mare. Sfântul Pavel era adormit în genunchi și cu mâinile ridicate la cer în rugăciune; Sfântul Antonie l-a îngropat, cu ajutorul a doi lei veniți din pustie care au adâncit groapa cu unghiile lor.

Alte articole

Calendar ortodox 2 noiembrie 2026. Începem săptămâna cu o sărbătoare importantă. Rugăciunea care te protejează și îți aduce armonie în familie

Calendar ortodox 1 noiembrie 2026. Sărbătoare mare la început de lună. Rugăciunea care îi vindecă pe bolnavi și îi întărește pe cei sănătoși

Sfântul Cuvios Ioan Colibașul era unul din cei trei fii ai generalului Eutropius, care a trăit în secolul al V-lea în Constantinopol. Tânărul Ioan după ce s-a făcut monah și a viețuit 6 ani în mănăstirea akimiților (neadormiților) din Bitinia (Asia Mică) s-a întors la Constantinopol pentru că îi era dor de părinți.

Pe drum, Cuviosul Ioan a întâlnit un sărac îmbrăcat în zdrențe cu care și-a schimbat hainele. Astfel, Ioan a stat trei ani la una din porțile lui Eutropius, în rugăciune, privindu-și părinții și frații, fără a mărturisi că este fiul și fratele lor.

Servitorii casei tatălui său i-au făcut o colibă chiar în locul de lângă poartă. După trei ani, Ioan s-a îmbolnăvit și știind că i se apropie sfârșitul, a cerut să fie dus în casă. Părinții văzând la el Sfânta Evanghelie pe care o dăruiseră fiului lor cu mulți ani în urmă l-au recunoscut pe acesta. După patru ore, Cuviosul Ioan a trecut la Domnul în brațele părinților săi, care l-au îngropat lângă poartă, în locul unde îi fusese coliba și pe mormântul său au zidit o biserică. Pentru timpul petrecut în colibă i se spune „Ioan Colibașul” (sursa: vol. „Viețile Sfinților”).