Ortodoxe 
Sf. 7 tineri din Efes; Sf. Mc. Tatuil

Greco-catolice 
Cei 7 tineri m. din Efes; Sf. cuv. m. Evdochia; Sf. Ioan Maria Vianney

Alte Articole

Maşinile pentru care şoferii nu sunt obligaţi să aibă ITP. ...

Angajat al unui supermarket, concediat după ce a folosit sacoșe ...

Romano-catolice 
Sf. Ioan M. Vianney, pr.

Sfinții șapte tineri din Efes sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 4 august.

Cei șapte tineri erau soldați în armata împăratului Deciu (249-251) și în timpul unor ceremonii de cinstire a zeilor, pe care le organizase însuși împăratul în Efes, ei se rugau în biserică cu multă jale pentru creștinii care erau omorâți în piețele publice, încât sângele lor curgea ca apa.

Făcând ei așa, s-au găsit denunțători, pentru că în vremea aceea se ducea la moarte frate pe frate, tată pe fiu, fiul pe tată, dacă îl afla rugându-se lui Hristos, care au mers la împărat și i-au spus despre tinerii care se rugau lui Hristos și nu voiau să jertfească zeilor.

Au fost prinși și pentru că nu au vrut să participe la cultul păgân, au fost duși în fața împăratului, care i-a eliberat însă pentru un timp, impresionat fiind de tinerețea acestora. Așa au fost dezlegați din lanțurile de fier și au fost lăsați liberi până la întoarcerea în Efes a împăratului, care s-a dus în altă cetate.

Tinerii creștini din Efes erau fii din familii bogate, numele lor fiind: Maximilian, fiul eparhului cetății Efesului, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian și Antonin. Aceștia petreceau împreună în rugăciune și în postiri, răstignindu-se împreună cu Hristos prin omorârea trupurilor lor și prin păzirea curăției.

Despre cei șapte tineri s-a aflat chiar de la părinții lor că stăteau într-o peșteră. Locul în care se aflau a fost zidit, din porunca împăratului, în timp ce ei erau căzuți într-un somn ca de moarte.

În timpul împăratului Teodosie al II-lea (408-450), la multă vreme după această întâmplare, zidul care astupa gura peșterii a fost stricat și cei șapte tineri au revenit la viață ca dintr-un somn.

Faptul a adus în uimire toată cetatea, însuși împăratul Teodosie a venit de la Constantinopol să-i vadă, s-a petrecut pe fondul tulburărilor provocate în Biserică de ereziile apărute în primele secole ale creștinismului, și în special, în această perioadă, de erezia nestoriană.

Întâmplarea din marea cetate a Efesului a venit ca o luminare și întărire în acele vremuri tulburi.

Tinerii au mai trăit șapte zile după care plecându-și iar capetele la pământ și-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu. (sursă: vol. „Viețile Sfinților”)